Jostein Gaarder “Misterul cărților de joc”

misterul-cartilor-de-joc_1_fullsizeCâtă vreme am fost copii, ne-am exprimat realitățile privind uimiți la lume și așezându-ne pe semnele de întrebare ale existenței noastre, încă de atunci de neînțeles. Am trecut încet-încet peste detaliile trecutului nostru, obișnuindu-ne cu lumea care a devenit mai degrabă obositoare decât miraculoasă, chemând fără să știm dureroasa detașare pe care o promite lumea adultă.

Jostein Gaarder mi-a tradus lumea, cu mult timp în urmă, datorită romanului său de istorie a filosofiei, Lumea Sofiei. Romanul care s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare m-a cufundat, copil fiind, în enigmele care au animat spiritul fiecărui timp. Misterul cărților de joc a deschis în același stil -specific autorului norvegian- o lume înlăuntrul altei lumi, ca o casă a oglinzilor în care ne descoperim privindu-ne în ceilalți.

Povestea se desfășoară pe două planuri: unul dintre ele prezintă călătoria lui Hans Thomas și a tatălui său, care pornesc în căutarea mamei lui Hans, traversând patria filosofilor. Drumul lor prilejuiește lecții de filosofie, dat fiind faptul că tatăl băiețelului se îndeletnicea cu astfel de exerciții dialectice. O lupă misterioasă primită de la un pitic și o cărticică ascunsă în brioșă deschid planul al doilea al cărții, în care se țes legăturile dintre personajele amintite întâi și cele despre care istorisește micuța carte, descoperind o relație nemaipomenită între ele.

Un pachet de cărți de joc, alături de Joker, nu doar că numesc capitolele prezentei cărți, dar cheamă în aventura lor, unde Jokerul are un rol decisiv, căci el este cel care vede mult prea departe și prea adânc. În plus, povestea pe care o dezvăluie cartea cea mică anunță întâmplările savuroase care se vor desfășura în cutia cea mare a lumii. Un calendar curios, construit asemenea ierarhiei cărților de joc, anunță revelarea adevărului odată cu ziua Jokerului, întinzându-se în acest fel o cabală a vieții și a misterului care determină neamurile să curgă, dintotdeauna, sub colții timpului.

Cele două planuri ale narațiunii devin oglinzi ale aceleiași realități. Ele dezvăluie locuri mistice, meșteri și brutari, o insulă misterioasă pe care imaginația produce fantasme cu totul și cu totul neobișnuite, care într-un fel inexplicabil trec din spațiul creierului în spațiul real, sub cerul liber. Citind Misterul cărților de joc, s-a șters granița dintre imaginar și real. Am reușit să jonglez, asemenea protagonistului, cu întrebări și răspunsuri pe care numai un suflet care caută dezlegarea marelui puzzle al lumii le poate imagina.

Noi înșine, asemenea Jokerului, sfidăm limitele fragilei realități, unde destinul este un șarpe înfometat ce se înghite pe sine iar soarta pare o conopidă ce a crescut egal în toate părțile.

Autor: Jostein Gaarder
Titlu: Misterul cărților de joc
Editura
Nr. Pagini: 223
An apariție: 2011

sursa foto aici

Carla-Francesca Schoppel

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

(x) Colaborator SB

Absolventă și masterandă a Facultății de Filosofie. Rătăcită, dar nu pierdută în labirintul basmului, deschide cu cheia visului „Alice în Țara Minunilor”, studiind povestea dintr-o perspectivă filosofică. Rar, scrie poezie.

Număr articole publicate : 35