(un text de Marius Lăzărescu)
Cică odată Thomas van Allijmosch, outlaw vestit,
dacă n-o fi fost poate vorba despre Gruij ad Ormisse,
alt faimos, ori chiar despre mai târziul ter Renthe, şi-a
proptit armăsaru-ntr-un nuc, sau aşa ceva. Anyway,
l-a parcat să doarmă în voie mai departe de poteră, el,
iar calu’ gol să-şi facă singur plinu’ cu energie verde.
Ce frizieni pitici trebuie să fi fost pe când nu se vedea
niciun călăreţ prin/din/sub lanu’ strămoşesc de lalele!
Dar fie Manne Angross, fie Viktor Lipp’an, oricum un
headhunter crunt, îi luase urma intuitiv-cognitiv pe canal
în jos, pe un mal estetic. Deci l-a prins dezinhibat pe erou
şi i-a întrerupt prin metode invazive somnul, zilele + calu’.
Ba nu, calului i-a dat un grolsch, aşa că s-au împrietenit,
dacă nu cumva mai trăiesc şi azi. Iar eu de fapt căutam
pe net un referat despre olimpian versus creştin la Rubens,
să mi se dea doctoratu’, că mă pune ministru la împictură.
–
sursa foto aici