Obsesia morții, ori poate a eternității, ne lovește pe toți la un moment dat. Nevoia de a (pro)crea este felul nostru de a ne asigura că nu am trăit în zadar, că un fragment din noi va dăinui. William Golding, laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1983, a scris tocmai despre această compulsie umană de a căuta nemurirea.
În Turnul este vorba despre încercarea oamenilor de a crea ceva, orice, un roman ori o piesă de teatru, o simfonie ori o statuie. (William Golding)
Romanul nu abordează însă calea previzibilă, nu este o poveste despre un artist, nu se axează pe dorința unui om de a rămâne în istorie, glorios cu numele și opera sa. Pretextul creației este credința – „întru gloria și lauda lui Dumnezeu”. Preasfântul Vicar al Catedralei Salisbury, Jocelin, urmează traiectul artistului, de la viziune la găsirea mijloacelor de a transpune ideea într-o formă fizică, de la obsesia care se instalează încetul cu încetul la prețul pe care trebuie să îl plătească pentru a putea contempla forma finală a capodoperei sale.
Jocelin are o revelație despre o fleșă pe care trebuie să o ridice în vârful catedralei. Fiind convins că este destinul și datoria lui să ducă la bun sfârșit această sarcină pe care Îngerul său i-a dat-o, vicarul nu ține cont de efectele pe care decizia sa o are asupra parohiei, preoților sau chiar oastei de zidari: „Poate că omul știe câte ceva despre menire, dar nu și ce preț are.”
Când nu există o fundație solidă, însă, cum construiești mai departe? Când terenul e alunecos și se surpă, când nimeni altcineva nu crede în viziunea ta, cum rămâi motivat? Jocelin se agață de viziunea sa, de vocea Îngerului care îl asigură că face ceea ce trebuie, de faptul că primește un Cui Sfânt pentru a-l integra în construcția fleșei. Pentru că Dumnezeu nu le-ar da o misiune imposibilă, nu? Până și scepticul Roger Mason, aflat în fruntea oastei de zidari, este convins într-un final că fleșa trebuie ridicată și că ei sunt cei meniți să o facă. „Un meșter bun nu folosește niciodată unealta pentru ceva ce ea nu poate să facă; n-o neglijează, ci are grijă de ea.”
Chiar dacă își convinge zidarii să contruiască în continuare și găsește mereu fondurile pentru a finanța întărirea structurii, căci este scump să ridici o fleșă când pământul e neprimitor, chiar dacă este ferm convins că va triumfa, Jocelin începe să fie din ce în ce mai frământat. Luptei pentru viziunea sa i se adaugă dorința pe care o stârnește în el o femeie măritată.
Iubirea părintească pentru o altă fiică a lui Dumnezeu devine iubire neîmplinită. Fleșa neconstruită aruncă o umbră asupra întregii parohii. Viziunile din ce în ce mai întunecate pe care începe să le aibă îl consumă psihic și fizic. Jocelin ajunge să fie hăituit de demoni, să vadă o altă față a Îngerului său și să afle un adevăr cutremurător, care îi arată lucrurile într-o altă lumină, sau poate într-o altă umbră. Golding coboară progresiv în tenebrele minții umane, iar această descendență este cu atât mai tulburătoare cu cât Jocelin ar trebui să fie un reprezentant al moralității și bunătății.
Turnul, apărut la Editura Univers, în 2009, în traducerea Irinei Horea, este o carte care m-a făcut să mă răzgândesc. O mare parte din lectură am considerat fluxul memoriei involuntare destul de anost și obositor. Frământările personajelor erau prea puțin consumatoare, acțiunea prea puțin incitantă, cadrele întunecate prea puțin tulburătoare. Pentru un text despre chinurile creației, nu era destul de compulsiv și de disperat. Însă Golding a păstrat ce era mai bun pentru ultima treime a romanului. Odată instalată nebunia lui Jocelin, m-am găsit și eu ca aruncată într-un turbion, unde revelația, construcția, iubirea, credința, scepticismul, fundația, îngerii, demonii și sacrificiul se învârteau amețitor și fascinant.
În esența sa, Turnul este despre creație și raportul dintre fundație și credință. Pentru că putem să ne încăpățânăm, să fim fideli primei viziuni, primei idei pure. Și putem construi și acolo unde se spune că e imposibil. Dar nu vom sta, oare, să ne întrebăm mereu: „A căzut?”
Titlu: Turnul
Autor: William Golding
Editură: Univers
Traducere: Irina Horea
Anul apariției: 2013
Număr de pagini: 224
ISBN: 978-99931-13-02-7
Preț: 20