Dosar de scriitor (II): Lumea prin ochii unui duh înțelept – Zogru

Așa cum am promis săptămâna trecută, începem plimbarea printre personajele Doinei Ruști cu Zogru. Volumul are un loc special pe lista mea de cărți memorabile, din două motive: în Zogruprimul rând, pentru că un astfel duh rătăcitor a reușit să-mi răscolească bruma de sentimentalism și, în al doilea rând, pentru că mută perspectiva de cealaltă parte a fabulosului. V-ați întrebat vreodată cum arată lumea prin ochii unei ființe supranaturale? Cum își petrece un ”pricolici”, un duh fără căpătâi timpul, din momentul nașterii, din gazdă-umană în gazdă-umană? Ce se întâmplă cu gazdele sale și ce alte creaturi (fantome, glole și morgoni) mai populează această lume fantastică, aflată chiar sub nasul muritorilor de rând?

De la prima sa ieșire ”din leagănul cald al pământului, într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460” și până în după-amiaza crucială de marți 12 iulie 2005, se conturează progresiv, prin experiența acumulată de-a lungul secolelor petrecute la suprafață, cu intermitențe (perioadele în care este nevoit să se odihnească în pământ, ori ajunge să fie ”supt în poarta de platan” a mănăstirii Snagov). Evoluția personajului depinde de două coordonate esențiale, de care duhul nu se poate rupe – spațiul geografic în care a văzut lumina zilei și pe care nu îl poate părăsi fără a fi tras înapoi, în pământ (Țara Românească, ca spațiu amplu, satul Comoșteni ca punct de origine) și oamenii de care este legal iremediabil, acei ”o mie de Ioniță și de Iscru”, în ale căror vieți intră periodic, de-a lungul timpului.

Fascinant mi se pare faptul că, fără a-l defini cu exactitate din primele pagini, ca entitate, autoarea îi conturează conștiința de-a lungul firului narativ, de la spiritul tânăr și nesăbuit, care nu știe că după patruzeci de zile gazda umană moare, până la forma de conștiință martoră a secole de istorii personale, care face diferența între bine și rău și încearcă la un moment dat să schimbe lumea în bine, fără succes, înțelegând că implicarea lui în lumea palpabilă nu produce efectele așteptate. Personajul este construit cu meticulozitate, nelipsindu-i accente umane (slăbiciuni și iubiri proprii, dorințe și emoții împrumutate de la gazdele sale) și abilități supraomenești, descoperite treptat, secol cu secol, experiență cu experiență.

Un element notabil pentru un volum ce prezintă un astfel de univers imaginar, pe fundal istoric bogat, este coerența cu care firele narative sunt suspendate și reluate, de la un capitol la altul. Suma de povești și personaje (doi arbori genealogici, dezvoltați pe axa câtorva sute de ani) implică riscul de a crea confuzie, prin erori narative și descriptive. În Zogru, acest lucru nu se întâmplă, din contră, totul se leagă printr-un fir narativ discret. Un aspect foarte important, pe care l-am observat și în ”Pe apa sâmbetei” al Ilenei Vulpescu, este faptul că istoriile personale și istoria mare a vremii se îmbină perfect, cu detalii bine plasate și personaje clar conturate. Gândindu-mă și la Gabriela Adameșteanu, aș îndrăzni să spun că scriitura feminină e cea care leagă cu delicatețe povești mari și mici între ele, fără greș, fără tremur al mâinii. construiește două portrete de familie din care nu lipsesc tarele moștenite ale neamului, elementele definitorii și părțile bune și o face cu mâna sigură a unui creator de porțelanuri fine.

Burcovschi_graficaAutoarea jonglează cronologic cu personajul, punctând momente esențiale din istoria umană parcursă de Zogru. Rezultatul este un puzzle de imagini ale unor vremuri și locuri, unele calde și pitorești, amintind de începuturi mitice, marcate de frica de Dumnezeu și cutume păgâne, altele cenușii, mărturii ale unor momente întunecate în memoria colectivă.

Perioada aceea a fost cea mai grea pentru Zogru, deoarece mulți oameni se deveniseră ziduri de netrecut: erau închiși într-o platoșă de fier pe care el nu putea să o străpungă. S-a trezit în anul 1959, după 20 de ani de somn, și aproape n-a mai cunoscut nimic. Ratase cel de-al doilea război mondial și pierduse șirul evenimentelor; un urmaș al lui Iscru, pe care îl lăsase secretar regal, era acum în pușcărie, tocmai pentru că fusese secretar. De fapt, toate lucrurile se răsturnaseră și peste lume stăpâneau oameni pe care Zogru nu-i cunoștea și în care, de cele mai multe ori, nici nu putea să intre. O dată i s-a întâmplat ceva și mai rău, pe la mijlocul anilor 70, când n-a mai putut să iasă dintr-un ins agitat și smucit, care alerga de dimineața până seara, prin fabrici și bălăcărea oamenii. […] Doi ani a pierdut încercând să evadeze și, până la urmă, a avut noroc că l-a călcat o mașină.” (p. 139)

Zogru” este acel roman viu și captivant, care oferă cititorului ocazia unică de a privi două lumi printr-o neobișnuită pereche de ochi: lumea imediată, a muritorilor mărunți, măcinați de drame pe măsură, și lumea eterică a spiritelor, fantomelor și duhurilor (e de neratat episodul în care duhul face cunoștință cu fantoma principelui Vlad Dracul), a creaturilor pentru care timpul capătă forme și dimensiuni nebănuite. Fără a divulga mai mult decât e nevoie, pentru a nu strica pofta de lectură, finalul închide cu eleganță cercul experiențelor, fără ostentație. Punct forte al volumului, dat fiind faptul că personajul în sine ține de domeniul irealului, stilul narativ se păstrează curat, nepretențios și echilibrează povestea, plasând-o la limita credibilului. Subiectiv vorbind, acesta este unul dintre motivele pentru care am savurat ”Zogru”: e povestea spusă atât de bine, încât, în ciuda rațiunii, îmi doresc să cred că duhurile, fantomele, nălucile chiar există.

Săptămâna viitoare, rămânem tot în zona jucăușă a fantasticului, povestim despre alte spirite, fantome și duhuri ghidușe. E frig, e iarnă și e vreme de povești fabuloase.

A.

 

Grafică: Ciprian Burcovschi

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 167