Christa Wolf – Oraşul îngerilor sau The Overcoat of Dr. Freud

Acest articol a fost publicat de Ion-Valentin Ceaușescu pe 20.11.2013 în rubrica Recomandare de lectură și are asociate următoarele etichete: , .

orasul-ingerilor_1_fullsizeUltima carte a autoarei Christa Wolf, Orașul îngerilor sau The Overcoat of Dr. Freud (traducere prefaţă şi note de Iulia Dondorici, Editura Univers, 2013) a picat ca un obuz peste lumea literară din Germania și mai apoi a fost tradusă în numeroase limbi. Cunoscuta romancieră germană se dezvăluie în acest roman parțial autobiografic și vorbește despre un trecut pe care și-l asumă, dar pe care nu-l dorește definitoriu pentru viața ei. Crescută în Germania nazistă, autoarea trece de partea comuniștilor în tinerețea sa și a fost acuzată după căderea Zidului Berlinului de colaborarea cu Securitatea din Germania de Est (Stasi) prin anii 1960, colaborare dovedită prin documente. A fost un mare scandal când s-a aflat de acest lucru și ne putem imagina cum a fost văzută autoarea, ținând cont că și în România s-au descoperit cazuri de scriitori care au colaborat cu fosta Securitate. Diferența e că în Germania acuzația are repercursiuni mai serioase. Cu toate acestea, Christa Wolf a continuat să scrie, să publice și să-și accepte trecutul.

Romanul acesta are ca bază de pornire  invitația pe care autoarea a primit-o din partea Getty Research Institute din Los Angeles. Christa Wolf a petrecut 9 luni în America între 1992-1993 și prin prisma evenimentelor la care ia parte își aduce aminte de trecut. Mici flashback-uri populează paginile cărții și îi oferă autoarei spațiul în care povestește despre trecutul în Germania nazistă, despre copilărie, dar cea mai importantă și interesantă parte este cea în care scrie despre convingerile ei comuniste, despre credința în comunism care a dus-o într-un final la colaborare, credință de care ea zice că s-ar fi lepădat în urma unor evenimente nefericite. Deziluzia comunismului este privită cu amărăciune, cu tristețea de a nu mai putea crede într-un sistem pe care l-a iubit.

Paginile acestea îmi aduc aminte într-o oarecare măsură de pagini dintr-o carte celebră, Zeul care a dat greș (coordonată de Richard Crossman, tradusă în românește de Cornelia Macsiniuc, la Editura Humanitas, în 2012), în care sunt strânse cuvintele deznădăjduite ale unor persoane importante și celebre (Andre Gide sau Alfred Koestler printre alții) care au crezut cu patos în comunism și s-au deziluzionat. E greu să accepți că zeul tău este unul fals și niciodată nu te poți desprinde în totalitate de fragmente din viața ta. Dr. Freud apare ca metafora autopsihanalizei pe care autoarea și-o face la sfârșitul vieții – ea a murit în 2011, cartea a apărut în 2010 – în încercarea de a înțelege ceva din viața ei, din lumea în care a trăit, din America, din Germania. E scrisă frust, direct, fără menajamante, într-un stil destul de liber, cu precizie germană. Nu am citit alte cărți ale Cristei Wolf, dar pot înțelege de ce a devenit cunoscută: este genul de autoare care spune lucrurilor pe nume, nu se dă în lături din a spune chestii spionase, critică, rememorează, dar există și o poezie a frazelor care spală stilul uneori colțos.

Christa Wolf nu se dezice până la capăt de comunism și nu-i pare rău de contribuția sa: ”Mi-am depăşit aversiunea pe care o aveam de a vorbi despre acele zile şi pe care eu însămi n-o înţelegeam prea bine. I-am spus că da, faptul că mi-a fost dat să trăiesc şi să particip la una dintre puţinele revoluţii pe care le-a cunoscut istoria Germaniei mi-a anulat orice îndoială că am făcut bine să rămîn în ţara pe care mulţi alţii au părăsit-o din motive întemeiate. Sînt chiar bucuroasă de asta. Dar se pare că sînt înzestrată cu un anume defect care, în timpul aşa-ziselor evenimente istorice, mă împiedică să am starea de spirit potrivită.” Vorba aceea: odată pioner, toată viața pioner. Există o relație de dragoste-saturație, dragoste-ură între Christa Wolf și comunism/socialism. În cele 408 pagini ale cărții această legătură se dezvăluie în multele ei fațete și se împletește cu considerații despre America și despre călătoria ei prin Țara Făgăduinței. Nu este o carte pentru toată lumea, pe alocuri e greoaie, cu siguranță puțin doctrinară și uneori impulsivă, dar este o carte autentică, a unei prozatoare cu un backgound mai mult decât ispititor. Este fără doar și poate o carte incomodă și de aici vine și o parte din plăcerea lecturii.

Abonează-te gratuit prin email

Introdu adresa de email pentru a te abona și vei primi notificări doar când vor fi publicate articole noi.

Direcționează 20% din impozit

Donează dacă vrei să susții financiar educația culturală. Decide ce faci cu 20% din impozitul afacerii tale. Poți contribui la dezvoltarea revistei, ca aceasta să aibă mai multă consistență, coerență și consecvență în plan editorial. Îți mulțumim în avans! Revista digitală SemneBune este un proiect editorial al Asociației AdLittera și este online din 2010.

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, prof de limbă și literatură română la un liceu în București. Ion-Valentin Ceaușescu este redactor-editor la SB și coordonator la proiectul „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Comments are closed.