Whisky bandit (2017) – filmul inspirat după cazul real al lui Attila Ambrus

Celebrul spărgător de bănci din România care a îngrozit Budapesta în perioada comunismului

Deși titlul poate părea unul care te trimite cu gândul la cineva care jefuiește depozitele de whisky pentru a găsi sticle rare și vechi de secole, filmul nu intră în zona asta.

Scenariul filmului a fost inspirat după un caz real și anume cel al lui , un transilvănean care fuge din România în Ungaria în timpul comunismului. Faptul că a crescut într-o familie destrămată, ca apoi în școlile de corecție mizerabile, înrolându-se în armată și dezertând, Attila este determinat să fugă în Budapesta, lăsând odiosul regim în urmă. Acolo, însă, este doar un imigrant fără identitate și cere azil politic. Visează să ajungă o stea a hocheiului pe gheață, dar nu-i de ajuns, pentru că sărăcia încă-l trage de mânecă și astfel, în 1993, jefuiește primul oficiu poștal înarmat fiind cu un pistol de jucărie. Apoi, urmează alte 27 de spargeri ale oficiilor poștale, băncilor și agențiilor de turism, fiind prins în 2009. Ungurii l-au considerat a fi un Robin Hood contemporan. Tot atunci, a reușit ca printr-o minune să evadeze din închisoare, enervând peste măsură poliția. A fost prins din nou și în 2012 a fost eliberat pentru bună purtare. Nici în și nici în realitate, Attila n-a rănit pe nimeni în timpul jafurilor sale, singurul său scop fiind obținerea banilor.

Bence Sazaly aka

Attila Ambrus s-a născut în comuna Fitod din Harghita, în 1967. Jurnalistul Julian Rubinstein a scris biografia lui Ambrus în 2004, intitulată  Ballad of the Whiskey Robber, biografie care a stat la baza filmului.

Attila Ambrus (Bence Szalay) este tipul păpușelului lipsit de noroc care nu capătă o ”mommy sugar”, ci devine beleaua autorităților maghiare. Este prins și interogat zile în șir și astfel aflăm întreaga sa poveste. Avem parte de acțiune, de suspans și de un scenariu foarte bine pus la punct sub bagheta regizorului Nimród Antal, cunoscut pentru filmele Control (2003), Predators (2010) și Metallica Through the never (2013).

The (titlul original fiind A vizskis) este o co-producție româno-maghiară și contribuie la reconstituirea impactul comunismului în Europa. Vedem peisaje și clădiri dezolante, vechile blocuri și oficii poștale comuniste până ce secvențele ne duc treptat după anii ’90.  Cadrele sunt bine puse la punct și perspectivele de prim-plan și de fundal reușesc să capteze atenția spectatorului. Titlul filmului vine de la faptul că Attila obișnuia să bea câte o cinzeacă de whisky înainte de fiecare jaf. Cel puțin asta spun bietele funcționare ale băncilor, că-i mirosea respirația a alcool. Pe bune acum, cine ar sta să-l adulmece pe unul care intră cu un pistol (de jucărie sau nu) într-o bancă? Nimeni!

Filmul a obținut pe Imdb 7,7/10 stele, ceea ce mi se pare corect. Nu avem elemente fantastice, suprarealiste și nici efecte speciale extraordinare. E un oarecum linear, te aștepți ca Attila să fie prins într-un final, adică nu văd de ce ar avea o doză de suspans soră cu leșinul pe canapea. Există și o poveste de dragoste, desigur, Attila fiind obligat, cumva, să jefuiască bani pentru a-i îndeplini dorințele prietenei sale, Kata (Piroska Móga), mai ales că el nu avea drept de muncă aflându-se ilegal în Ungaria. În realitate, Attila a avut, totuși, tot felul de joburi ciudate și jefuitul băncilor și a oficiilor poștale devenind o plăcere pură.  E un care te duce puțin în , peste graniță și care te surprinde având în vedere acțiunea. Știm că în acele vremuri puțini reușeau să fugă din țară și mai ales să nu fie dați în urmărire de miliție peste hotare.

Regia: Nimród Antal

Distribuție: Bence Szalay, Zoltán Schneider, Viktor Klem, Piroska Móga

Trailer (2017)


Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ruxandra A.

Ruxandra A.
A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.