Omul este un mare fazan pe lume

Sunt deja la a patra carte a Hertei Muller, dar cred că e prima oară când reuşesc să intru direct în lirismul concentrat al autoarei germane de origine română. De data aceasta, tema emigrării este vizibilă pentru un ochi poetic, iar bucăţile de vitraliu contruiesc o catedrală în care tunelurile devin munţi, iar femeile, broaşte de pământ. 

–         Nu tu, ci nevastă-mea m-a trezit, continuă paznicul scuturându-şi firimiturile de pâine de pe haină. Am ştiut că nu voi putea dormi. E lună plină. Am avut un vis cu o broască uscată. Eram mort de oboseală. Şi nu puteam să merg la culcare. În pat stătea broasca de pământ. Am vorbit cu ea, cu nevastă-mea. Broasca de pământ s-a uitat la mine cu ochii nevesti-mii. Avea cosiţa nevesti-mii Era îmbrăcată  în cămaşa ei de noapte, care i se ridicase până peste burtă. I-am spus: acoperă-te, coapsele tale sunt ofilite. Asta i-am spus nevesti-mii. Broasca de pământ şi-a tras cămaşa de noapte peste coapse. M-am aşezat pe scaun, lângă pat. Broasca de pământ a zâmbit cu gura nevesti-mii. Vezi că scârţâie scaunul, mi-a zis ea. Scaunul nu scârţâie. Broasca de pământ şi-a datpeste umăr cosiţa nevesti-mii. Era lungă cât cămaşa de noapte. Am spus: ţi-a crescut părul. Broasca de pământ a ridicat capul şi a ţipat: eşti beat, vezi să nu cazi de pe scaun.

–         N-am putut dormi acolo, i-a spus pielarul. N-am închis un ochi. Noaptea simţeam munţii în cap. Oriunde te uitai, numai munţi. Pe drumul înspre munţi sunt tuneluri. Şi astea-s tot nişte munţi. Sunt negre ca noaptea. Trenul trece prin tuneluri. Tot muntlee vâjâie în tren. Îţi huruie în urechi şi simţi o presiune în cap. Treci de la noaptea neagră ca un fund de sac la o zi orbitoare ca fulgerul. Când una, când alta, întruna. Nu poţi suporta aşa ceva. Toţi stau aşezaţi şi nici măcar nu se uită pe fereastră.. Citesc cărţi,  atât timp cât e lumină.

Cărţile Hertei Muller îmbină excelent trei ingrediente: suprarealismul, aspectele legate de disidenţa comunistă şi poezia. Pentru ca cele trei să meargă ca un Audi pe autobahn, ai nevoie de un traducător excelent şi de limba română. Corina Bernic este poet, drept dovadă sunt pasajele de mai jos.

A văzut cum mărul, sus, la capătul tulpinii, unde se despărţeau crengile, şi-a căscat gura. Mărul înfuleca mere.

Pe obrazul ei o pată roşie. Este pata de la palma lui lui Windisch. Este pata de la aburul ceaiului. Este pata de bătrâneţe a babei Kroner.

Windisch trage firul de iarbă printre dinţi. Firul de iarbă e rece. Gingia lui e rece. Windisch ţine cerul în gură. Vântul şi cerul nopţii. Firul de iarbă se rupe între dinţii săi.

Pielarul dansa prin nisip. A trecut dansând pe lângă ei. Râdea. A luat păianjenul de pe urechea barbarei. L-a aruncat în nisip. L-a stropit cu pantoful. Zdrobirea a fost parte din dans.

Omul este un mare fazan pe lume, din care aş putea extrage cuvinte memorabile de pe fiecare pagină, e una dintre cărţile pe care mi-ar fi plăcut să o scriu. Sau măcar să o traduc, să o dau limbii române. Vă las să reflectaţi la următoarea construcţie. Indiciu: replica aparţine unei profesoare, să spunem din Banat. Probabil cuvintele ar fi aceleaşi, pentru orice profesor, pus în situaţia respectivă. , prin aceste propoziţii scurte şi tăioase, loveşte în barba cititorului, care peste zece minute va înfrunta gerul la minus douăzeci de grade. În această accepţiune, cititorul e o noţiune unisex, iar gerul doar îi va mângâia barba, va dilua crivăţul care ar fi creat disconfort, atât fizic, dar şi termic.

 Aceasta este patria noastră, continuă ea, căutând cu vârful degetului pe hartă. Acestea sunt oraşele patriei noastre. Oraşele sunt camerele casei acesteia mari, ale ţării noastre. În casele noastre locuiesc taţii şi mamele noastre. Ei sunt părinţii noştri. Fiecare copil are părinţii lui. La fel ca tatăl nostru din casa în care locuim. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este tatăl ţării noastre. Şi la fel ca mama noastră din casa în care locuim, tovarăşa Elena Ceauşescu este mama ţării noastre.  Tovarăşul Nicolae Ceauşescu este tatăl tuturor copiilor. Iar tovarăşa Elena Ceauşescu este mama tuturor copiilor. Toţi copiii îi iubesc pe tovarăşul şi pe tovarăşa pentru că ei sunt părinţii lor.

Autor: 
Titlu: Omul este un mare fazan pe lume
Editura: Fiction
Anul: 2011 (ediţia originală 1986)
Nr. de pag.: 156
Preţ: 24 RON
Traducător: Corina Bernic

sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Avatar
Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010.