Niciodata, nimeni nu este prea batran pentru basme. O poveste buna are farmec si la 4 ani si la 80, iar Copila de zapada este un basm transpus intr-un roman deosebit. Eowyn Ivey a adus in prim plan o veche poveste, care se regaseste in special in cultura ruseasca, anume basmul fetitei de zapada. Se spune ca erau doi batrani care isi doreau tare mult copii si cum nu puteau avea, au facut o ferita de zapada care a prins viata. Acesta este inceputul basmului si in acelasi fel incepe si romanul, doar ca mult mai trist, printr-o incercare de sinucidere ratata.
Nu stiam nimic despre Eowyn Ivey si nici acum nu stiu prea multe, dar dupa lectura romanului ei de debut spun cu mana pe inima ca as urma-o oriunde si as citi orice ar publica. Femeia are talent cu carul si stie sa spuna o poveste, stie sa creeze personaje autentice, de care te atasezi si alaturi de care traiesti. Copila de zapada, pe numele ei Faina, este unul dintre personajele acelea salbatice si atat de atragatoare, de care te indragostesti. Felul ei de-a fi, care nu tine cont de reguli sau de vointa cuiva, modul in care vorbeste, apare, dispare, este menit sa te faca pe tine, cititorul, sa o indragesti.
Nici dupa citirea cartii nu sunt inca sigur daca Faina a fost sau n-a fost. Atmosfera de basm se prelungeste pana in ultima fraza a Epilogului si acest lucru mi-a placut extrem de mult. Chiar daca povestea isi urmeaza calea ei, chiar daca personajele se ocupa de agricultura, se schimba, deseneaza, se iubesc, vaneaza, acea umbra de miser, de ireal, de frig, nu paraseste niciodata paginile cartii. Este talentul scriitoarei de a tese pe scheletul unei vechi povesti rusesti o poveste noua, care se desfasoara in Alaska si care creste singura, dar nu uita de mama poveste.
Este un roman foarte trist, apasator, dar are si momente de pura euforie, de rupere a barierelor lumii si patrunderea in zone unde totul este bine, lumea este alba si in ciuda frigului patrunzator, caldura sufleteasca este cea care conteaza. Uneori, povestea aluneca in lumi faulkneriene si acest lucru mi-a placut mult, fiindca un om care l-a inteles pe Faulkner si care, poate inconstient, îi imprumuta stilul si o face cu talent, nu poate decat sa imi placa.
Asadar, daca povestile au fost o parte importanta a copilariei si daca nu va e teama sa recunoasteti ca inca va plac, aceasta este cartea voastra. De la coperta pana la ultimul cuvant, este o carte magica, un basm sfasietor si minunat.