La mulți ani, scriitorule!

În anul 1921, la Londra, se înființează . Acronimul „Poets, Essayists, Novelists” s-a brodit minunat cu numele instrumentului de scris „pen” (eng.). Decizia de a sărbători, la 3 martie, Ziua Internaţională a Scriitorului, a fost adoptată la cel de-al 48-lea Congres internaţional , care s-a desfăşurat în perioada 12-18 ianuarie 1986. PEN Clubul Român a fost creat în 1923 și l-a avut printre iniţiatori pe Liviu Rebreanu.

Mai jos, redăm câteva gânduri ale colecționarilor de semne bune, pentru această :

Creativitatea este, fără doar și poate, unul dintre factorii care determină evoluția unei civilizații, iar scriitorii sunt instrumente și exponenți ai modului în care o civilizație se dezvoltă. Scriitorii nu sunt un capriciu intelectual, așa cum literatura nu este un simplu hobby, ci o necesitate. La mulți ani, dragi scriitori! Chiar dacă nu o spunem suficient de des, avem nevoie de voi și de creațiile voastre! (Andreea Banciu)

Scriitorul scrie, dar nu oricine scrie e , asa cum nu orice puşti cu un DSLR de gât e fotograf. Prin ceea ce face, scriitorul modifică realitatea sau din contră, o prezintă în toată goliciunea ei senzuală sau oribilă. Scopul este să înţeleagă ceva din neînţelesul de zi cu zi şi să transmită mai departe, ca un mesager care nu se teme că veştile aduse în faţa regelui îi pot provoca moartea.

Într-o notă ceva mai puțin metaforică, mă gândesc la ca la un om care are o sensibilitate aparte și vede în orice întâmplare o poveste pe care simte nevoia să o scrie pentru a o păstra într-un colț de memorie și pe care o împărtășește cu ceilalți din necesitatea de a da un sens lumii. (Ion-Valentin Ceaușescu)

Întotdeauna mi-a fost greu să scriu ceva despre scriitori; mi-e mai ușor să-i citesc. Dat fiind faptul ca azi e ziua lor, m-am gândit să citez câteva versuri de Bukowski:

„if you have to sit for hours
staring at your computer screen
or hunched over your
typewriter
searching for words,
don’t do it.”

Mulți dintre scriitori au trecut prin faza asta și au reușit să publice, n-au renunțat, au șters poate pagini întregi din propriile scrieri până când, în sfârșit, șlefuirea a fost realizată. Dacă am urma sfatul lui Bukowski, ar trebui să ne lăsăm toți de scris. Unii încearcă până când sparg gura târgului, pe când alții, poate nu la fel de buni, țin musai să existe pe piață. Nu a fi publicat e important, ci a putea ajunge la cititor, a crea puntea aia indestructibilă, pe care, dacă cititorul o va trece, îți va cere, mutual, să-i dai ceea ce merită: romanul sau volumul de poezie. Majoritatea scriitorilor care mi-au umplut viața de bucurie nu mai trăiesc, din păcate, și să mă adresez acum vântului, iar asta are farmec. Scriitorilor contemporani, însă, le doresc să nu distrugă punțile dintre noi și ei. (Ruxandra A.)

Dacă o carte este o cărămidă la temelia caracterului şi viitorului unui om, atunci scriitorii sunt super-eroi care ard aceste cărămizi în furnalele imaginaţiei lor, fără să ştie dacă truda lor va fi apreciată sau nu. Este o loterie să fii scriitor, iar câştigătorii sunt mai ales aceia care scriu de dragul scrisului, nu al câştigului. După fiecare carte citită mă întreb cât de diferit este, de fapt, scriitorul de personajele sale. Scriitorii sunt fiinţe fragile şi, deseori, timide, care ar trebui încurajate să iasă din carapace si să se arate publicului, nu numai prin scris. Un scriitor apreciat poate deveni uşor leader de opinie, şi ar trebui să o facă. Pentru că trăim într-o societate debusolată, care şi-a pierdut valorile şi calea. Scriitorii ar putea pune cărămizi şi aici. (Andreea Tănase)

Când scrii, dai viaţă unor sentimente şi senzaţii pe care altfel ţi-e frică să le trăieşti. Scrisul e camuflajul perfect: e doar ficţiune, nu sunt eu, nu eu gândesc aşa, nu eu simt aşa. Şi faci asta inclusiv pentru cei care te citesc şi care se scaldă în aceleaşi laşităţi. (Dorina Tătăran aka Vera Martinez

Cred că, fără scriitori, am trăi foarte puțin. Am trăi o singură viață, pe a noastră, fără să avem măcar habar de toate celelalte lumi prin care ne-ar putea plimba imaginația. Ne-am îndrăgosti mai puțin, am suferi mai rar. Dar am avea mai puține visuri și mai puține minuni. (Andra Pavel)

Fără imaginația scriitorilor am trăi în nonculoare. Joaca cu sensurile determină conștientizarea necesităților devenirii. Bineînțeles, pe măsura înțelegerii cititorilor. Joaca aceasta a paginilor de carte, o joacă responsabilă, ordonează destine. Vă mulțumim pentru ce ne dăruiți! Mulți ani! (Anamaria Stănescu)

Imaginea mea despre scriitor e construită tot din cărți – din cărțile cu care rezonez și pe care le îndrăgesc. De pildă, mă gândesc la ce spunea Gheorghe Crăciun într-un capitol din Compunere cu paralele inegale, despre normalitatea nebănuită a scriitorului sau a artistului, în general. Scriitorul e un individ care, văzut din afară, e un ins obișnuit, de multe ori are o înfățișare foarte comună, banală. „Dar adevărul e că numai la televizor, în scheciurile proaste, scriitorii și artiștii arată într-un fel care te face să-i recunoști imediat.” Sau mă gândesc la niște versuri ale lui Mihai Ursachi care descriu foarte bine condiția scriitorului: „Acesta e autorul: el duce pe un umăr un crin ca pe-o pușcă./ Astfel înarmat, tot ce există îl mușcă”.

Aș adăuga și faptul că un scriitor se va stima mereu ca fiind altceva decât un scriitor, pentru că știe că opera lui e imperfectă (cum spunea Pessoa) și că tot ce face este să-și interogheze constant propria-i devenire. (Elena Donea)

Nu am știut niciodată dacă un scriitor este un traducător al imaginilor memorate, închipuirilor sau viselor sau un instrument metafizic de scris. Cumva, am știut și am exersat să traduc cuvintele și emoțiile stârnite de acestea în desene. Altă grafie. Și nu știu ce să spun acum, să nu pară formal… Cum să-i urezi cuiva creativ „inspirație” sau unui perseverent „putere de muncă”?! Când scriitorul le folosește împreună (în doze optime, după geniu și vrednicie). Îmi pare că i-aș dori kerosenului o cifră octanică mai mare.

Cu siguranță mi-aș dori să se termine cu cearta de la USR, să se găsească soluțiile birocratice pentru a funcționa ca organism de breaslă, impunându-se ETICA și șă-și regleze rapid comportamentul intern pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor.

La mulți ani, scriitorule, oriunde te-ai afla! (Ciprian Burcovschi)

 

 

foto: Moara de hârtie

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2906