Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, in Romania are loc un reviriment cultural de mare amploare in toate domeniile artistice.
In spatiul editorial, modelul reprezentativ al acestui moment postbelic e ilustrat de editura CARTEA ROMANEASCA.
Aceasta ia nastere prin fuziunea unor case de editura si tipografii cu traditie in spatiul cultural romanesc: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasa a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Libraria&Editura „Ioanitiu si fiii” din 1858, „Libraria Scoalelor” din 1891 si Institutul „Minerva” din 1898.
Initiatorii editurii, rectorul Universitatii Bucuresti, Ion Athanasiu, si profesorul universitar Ion Simionescu, si-au propus „crearea unui institut de editura cu scopul tiparirii unei biblioteci ieftine cu continut literar, dar mai ales stiintific pentru raspindirea culturii”.
Intr-o perioada de sovietizare violenta, de constituire a partidului unic, Editura CARTEA ROMANEASCA se pregateste sa capituleze. In anul 1948 se inregistreaza „actul de deces” al acesteia, alaturi de nenumarate publicatii literare, declarate „fasciste si antisovietice”.
In urma amplei reforme editoriale din 1969, in anul 1970 se reinfiinteaza CARTEA ROMANEASCA, ca editura a Uniunii Scriitorilor din Romania, sub conducerea si patronajul literar al marelui scriitor Marin Preda.
Desi supravegheata de catre DIRECTIA GENERALA A PRESEI SI TIPARITURILOR DE PE LINGA CONSILIUL DE MINISTRI, care avea puterea sa decida: „lucrarea nu a primit Bun de Tipar”, editura a reusit, nu de putine ori, sa invinga Cenzura si sa publice opere care au constituit repere ale poeziei, romanului si criticii romanesti.
Dupa disparitia lui Marin Preda, au urmat la conducerea editurii romancierul George Balaita si Magdalena Popescu-Bedrosian. Din anul 1996 si pina in anul 2005 directorul editurii a fost criticul literar Dan Cristea.
In anii din urma, din varii motive, vinzarile de carte au scazut drastic, periclitind astfel situatia financiara a editurii. S-a recurs la publicarea de volume in regia autorilor. Nici aceasta solutie nu a dus la redresarea financiara. In anul 2005, Editura Uniunii Scriitorilor din Romania – CARTEA ROMANEASCA – se afla pe panta vertiginoasa a falimentului, implicit a disparitiei din peisajul editorial romanesc. Comitetul Director al USR, sub presedintia lui Eugen Uricaru, a decis ca singura sansa de supravietuire este preluarea ei de catre o alta editura, mai puternica – datorita unui program editorial coerent si a un management eficient – Editura Polirom.
De la 1 iunie 2005, Editura CARTEA ROMANEASCA beneficiaza de sprijinul logistic, managerial si financiar al Editurii Polirom. Totodata politica editoriala este asigurata de catre un Consiliu Director format din Nicolae Manolescu, Mircea Mihaies si Silviu Lupescu. Editura are doua directii principale de dezvoltare: publicarea scriitorilor romani consacrati si promovarea tinerilor autori.
