David Mitchell – Omul de ianuarie

 

omul de ianuarie.jpgMulți autori simt nevoia la un moment dat în viața lor să scrie despre copilărie, ori despre a lor, într-o încercare de recuperare a unui timp ce nu va mai putea fi nicicând trăit, ori despre copilărie în general, ca o nostalgie a aceluiași timp, dar nedorind să se facă pe ei înșiși personaje. Dar, pentru a scrie despre copilărie, ai nevoie de un organ special, fiindcă nu e lucru ușor „să dai în mintea copiilor” și să redai mai apoi în scris gândurile pe care le poate avea un copil. Ba mai mult, este o adevărată provocare să faci o selecție a întâmplărilor prin care îl pui pe respectivul copil să treacă. Ai de ales între a povesti lucruri interioare sau exterioare, plăcute sau dramatice, prostioare sau lucruri serioase.

Aceste alegeri sunt făcute de fiecare autor în funcție de structura lui interioară, de locul unde a crescut, de felul în care au crescut, dar și de targetul pe are îl are în minte. Poți scrie despre copilărie pentru oameni mari sau din contră, scrii pentru copii. Dickens, de exemplu, a scris cărți pe care le pot citi foarte bine copiii, dar dacă le citesc oamenii mari înțeleg mai multe, fiindcă există și o latură socială.

, în romanul său, Omul de ianuarie (în original Black Swan Green) a ales să scrie despre viața unui copil de treisprezece ani, Jason Taylor, care trece prin tot felul de întâmplări în decursul unui an. Acțiunea are loc în orășelul englezesc Worcestershire, iar timpul este începutul anilor `80. Fără a fi propriu-zis un roman, fiindcă volumul este alcătuit dintr-o serie de povestioare care îl au în centrul lor pe acest copil (poate drept model este însuși autorul în copilărie), dar și pe părinții lui, prietenii sau dușmanii lui, fără a urma o desfășurare evidentă a unei povestiri de la un capăt la altul al cărții, se încheagă totuși, în final, mai ales prin faptul că există o evoluție a personajelor, mai cu seamă a celui central. Putem spune astfel că avem de-a face cu un bildungsroman modern. Jason Taylor este bâlbâit și acesta este marele său dezavantaj, de care, bineînțeles, ceilalți profită, mai cu seamă copiii răutăcioși care nu scapă nicio ocazie de a-l umili.

Ușor naiv, interiorizat, dar foarte inteligent, Taylor nu se lasă cu una cu două și nici nu devine un copil care să aibă parte de un tratament preferențial din partea „băieților răi”, dar nici nu devine cel mai popular din școală. Reușește cumva să se descurce și de-a lungul anului crește, învață multe, are parte de o serie întreagă de evenimente prin care trec mai toți băieții: primul fum de țigară, prima bătaie, primul pahar cu alcool, prima întâlnire și multe altele. Treisprezece ani e o vârstă între copilărie și , iar redă foarte bine transformările de ordin interior ale băiețelului ce se pregătește să devină bărbățel.

Simpatia pentru un verișor mai mare, care pare cool: fumează, vorbește despre fete, face lucruri interzise, și pe care îl ia drept model, îl îndeamnă și pe el la a-și împinge limitele. Pe de altă parte, competiția cu alți băieți, conștientizarea diferențelor din ce în ce mai accentuate dintre băieți și fete sau primele impulsuri sexuale încă se bat cap în cap cu gândurile de copil, cu plăcerea jocului, cu plăcerile inocente, și astfel că mintea lui Taylor uneori nu mai face față și de aici multe întâmplări semi-comice sau de-a dreptul dramatice. Poveștile sunt nenumărate și variază de la cele mai inocente, copilărești la cele de-a dreptul îngrozitoare: cum ar fi moartea sau suferința fizică. Totuși, Mitchell știe să își dozeze romanul astfel încât cititorul nici să nu se plictisească, nici să nu se îngrozească prea tare.

Stilul lui David Mitchell nu este unul ușor digerabil, nici foarte cursiv. De multe ori se întâmplă să aglomereze foarte multe informații pe o singură pagină: trupe rock, emisiuni politice, jocuri, evenimente politice sau sociale, pentru a reda mai bine atmosfera acelor ani, dar din păcate lectura devine obositoare. În plus, cititorul român poate pierde mult din această atmosferă fiindcă nu-i este familiară. E greu să empatizezi cu ceva despre care nu știi, e greu să înțelegi la ce face referire autorul atunci când scrie despre o emisiune tv din anii `80, despre un serial pe care nu l-ai văzut sau când spune glume pe care nu le înțelegi.

E ca și cum un cititor englez ar fi pus să citească un roman care se petrece în comunism, dar nu înțelege folclorul20870_mitchell_david acelor timpuri, poveștile, bancurile, referințele culturale fiindcă autorul consideră că cititorul său ideal știe despre ce vorbește acolo, astfel că nu mai explică. Notele de subsol, foarte abundente, mai fac lumină uneori, dar ceva tot se pierde. Din păcate, e nevoie să fii englez și să fi crescut în acel timp pentru a putea intra cu totul în atmosfera cărții, asta și pentru că autorul a scris pentru un cititor ideal. Un autor ca Dickens a știut să fie universal și nu e nevoie să cunoști foarte bine epoca victoriană pentru a intra în atmosferă, pe când David Mitchell a adăugat o amprentă locală foarte puternică ce se pierde într-un alt spațiu geografic.

Din fericire, poveștile în sine sunt destul de captivante și sunt universal valabile, fiindcă oamenii cresc la fel oriunde pe lume, astfel că, chiar dacă nu înțelegi toate glumele, referințele sau ideile, te alegi foarte bine cu poveștile și tot ești câștigat. În plus, Mitchell chiar știe să scrie și din punct de vedere al sintaxei și al lexicului romanul este fabulos. De asemenea, cum am mai zis, știe să creeze personaje, știe să exploateze evenimentele, știe să redea gânduri, să scrie dialoguri autentice, iar toate acestea fac din un roman de calitate, numai bun de citit pe timp de iarnă.

Titlu: Omul de ianuarie
Autor: David Mitchell
Traducere de: Mihnea Gafița
Editura: Humanitas Fiction
An apariție: 2015
Număr pagini: 428
Preț: 42 lei

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 222