Un răspuns literar care valorează 76.000 de lire

  • Interviu cu scriitorul britanic
  • Răspunde la o întrebare într-un text de 3.000 de cuvinte și câștigă 76.000 de lire
  • În Kuweit, cărțile sunt ca drogurile, trebuie să ai propriul dealer de cărți interzise
  • 10 recomandări din literatura japoneză
  • Romanul celui care a creat Mad Men, tradus în limba română

– iată cu ce vă recomand să începeți săptămâna literară.

Am intrat pe site-ul The Paris Review să caut un interviu anume și, răsfoind mai multe pagini, am dat peste un interviu mai vechi (din 2010) cu scriitorul britanic . Și mi-am adus aminte că anul acesta a fost și la noi un adevărat val de entuziasm la apariția traducerii volumului său Visul numărul 9. La mine încă este pe lista de așteptare și nu pot să spun dacă mi-a plăcut sau nu, dar m-am gândit că cei care deja sunt fani ai lui David Mitchell vor fi interesați să afle mai multe despre el, din acest interviu. De exemplu, veți afla ce cărți l-au impresionat și i-au alimentat dorința de a scrie și dacă are vreun ritual pregătitor atunci când se simte inspirat și vrea să scrie. Întrebat dacă părinții lui au manifestat vreun interes literar, Mitchell povestește despre ei că au lucrat amândoi în domenii care au avut tangență cu arta, dar nu cu literatura. Totuși, în casa lor se citea mult și se citea din plăcere. În plus, mai spune el, părinții i-au arătat, fără să aibă această intenție, că îți poți câștiga existența dacă ai vreun talent artistic. După cum știm, în general, este cultivată ideea că, dacă ești artist, mori de foame. Ei bine, se pare, că nu e bine să generalizăm. Trebuie să menționez că interviul nu se poate citi integral, dacă nu sunteți abonați la site, dar o parte din el se află în secțiunea free și cred că merită citit chiar și parțial.

**

De pe site-ul The Guardian am aflat de existența unui concurs inedit, aflat abia la a doua ediție. Este vorba despre un concurs adresat celor care se simt în stare să răspundă unei întrebări anume, cu un text de 3.000 de cuvinte. Anul acesta, întrebarea este: Is there still no place like home?. Am redat-o în engleză, exact așa cum este formulată, pentru a nu-i schimba în vreun fel sensul, prin traducere. Cel mai bun text selectat de juriu va fi recompensat cu 76.000 de lire și cu un contract pentru publicarea unei cărți, pe care respectivul va trebui să o scrie, pornind de la acel text. Inițiatorii concursului spun că, în acest fel, vor să încurajeze gândirea creativă și scrierile pe teme cu care se confruntă lumea modernă. Din juriu fac parte inclusiv , jurnalistă câștigătoare a Premiului Pulitzer, și David Runciman, profesor Cambridge. Întrebarea pentru prima ediție a fost: Are digital technologies making politics impossible? Câștigătorul a fost James Williams, fost angajat Google. Era să uit, premiul se numește , care vine de la Nine Dotz Puzzle. Dacă nu știți despre ce este vorba, veți afla urmând linkul. Mie îmi pare o idee foarte faină și puteți afla mai multe detalii despre ea în articol.

**

Dacă la noi încă este nevoie de campanii care să încurajeze lectura, există zone ale lumii unde oamenii ar vrea să citească, dar tot mai multe cărți sunt interzise. De exemplu, în Kuwait, lista cărților interzise continuă să crească și include titluri precum Mica sirenă, aflăm dintr-un articol de pe site-ul The New York Times. Dincolo de faptul că și cărțile lui Orwell sunt interzise, ceea ce se întâmplă în Kuweit este de-a dreptul orwellian. Recent, cei care se ocupă de cenzura literară au interzis inclusiv o enciclopedie în care apare imaginea celebrei sculpturi David, a lui Michelangelo. Romanul Un veac de singurătate, al lui Gabriel García Márquez, a fost și el interzis, pe motiv că în el există o scenă în care o nevastă își vede soțul gol. Unii dintre cititorii din Kuweit au ripostat postând pe Twitter și pe FB poze cu tenacuri de cărți interzise, pe care le au în bibliotecile de acasă, și organizează proteste. Comanda online, de la librării din afara țării, pare să fie singura soluție prin care locuitorii din Kuweit mai pot intra în posesia anumitor cărți. ”Acum, cărțile sunt ca drogurile. Trebuie să ai propriul dealer de cărți interzise”, spune unul dintre activiștii contra cenzurii. Din 2014 până în prezent, autoritățile din Kuweit au interzis 4.390 de cărți, potrivit unei informații făcute publice în luna august a acestui an.

**

Pe granta.com mi-a atras atenția un articol în care autorul, Dan Bradley, prezintă zece volume de literatură japoneză, care merită citite. M-am oprit la acest articol pentru că și la noi sunt traduse multe romane din literatura japoneză, însă, recunosc, nu m-am avântat prea mult în această direcție și, ca mulți alții, m-am limitat la . De aceea, mă gândeam că o oarecare inițiere, o ghidare prin lumea diversă a literaturii japoneze nu ar strica. Iar articolul despre care vă spun poate juca acest rol. Fiecare dintre cele zece cărți recomandate are câte o scurtă prezentare, iar pe listă am găsit inclusiv numele unor autori traduși la noi. De exemplu, Yoko Okawa. Romanul prezentat aici este cel intitulat Revenge, care nu cred că este tradus în limba română, în schimb, la Editura Humanitas sunt traduse alte două volume ale ei. O altă scriitoare japoneză pe care Dan Bradley – care este și traducător și a petrecut câțiva ani în Japonia – o recomandă este Hiromi Kawakami, ale cărei cărți le-am văzut traduse la noi, la Editura Polirom și la Editura All. Așadar, dacă vă simțiți atrași de literatura japoneză și nu știți de unde să începeți, citiți articolul amintit.

**

Dintre cărțile recent traduse la noi, pentru această săptămână, m-am oprit asupra volumului Heather, cu totul, de , apărut la Editura Polirom. Dacă numele vă sună cunoscut, dar nu știți de unde să îl luați,  este creatorul celebrului serial Mad Men şi producătorul executiv al serialului Clanul Soprano. Prezentarea de pe site-ul editurii sună astfel: ”Mark şi Karen Breakstone formează un cuplu tipic din clasa înstărită newyorkeză. Cei doi duc o viaţă liniştită, prosperă şi destul de ternă pînă în momentul cînd li se naşte unicul copil, Heather, o fată de o frumuseţe şi o inteligenţă ieşite din comun. La vîrsta adolescenţei, Heather ajunge să vadă fragilitatea şi superficialitatea legăturii dintre părinţii ei. În acelaşi timp, într-un orăşel din New Jersey se naşte şi creşte Bobby Klasky, fiul unei mame dependente de droguri şi al unui tată necunoscut. Crescut printre sticle de băutură, droguri şi scrumiere pline de chiştoace, Bobby pare sortit unei vieţi sordide, în ghetou sau chiar în puşcărie. Nici el, nici Heather nu au habar că destinele lor se vor intersecta. Scris cu mînă sigură, Heather, cu totul ilustrează cu o remarcabilă economie de mijloace o realitate contemporană sumbră, concentrată într-o poveste cu puţine personaje şi multă forţă emoţională, al cărei final are o puternică încărcătură simbolică.” Rămâne de văzut dacă talentul său de scriitor este pe măsura celui pe care l-am văzut manifestat în lumea filmului.

Între timp, să nu uităm: „Books are humanity in print.” – Barbara W. Tuchman


surse foto: nytimes.com și pixabay.com


” prezintă informații despre cultura scrisă din întreaga lume și se aude în fiecare săptămână la radio SportTotal, în emisiunea SportKultur realizată de Mihai Pahonțu.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.