Dosar de scriitor: Daniela Zeca Buzura (IV)

Efectul de real al televiziunii. Studiu de caz: Eurovision 2014

, Veridic. Virtual. Ludic – Efectul de real al televiziunii, Polirom, 2009

 

eurovision-song-contest-conchita-wurst-als-bondgirl-41-51776739

 

Dacă în materialele anterioare, priveam neoteleviziunea din perspectiva fenomenului Big Brother, astăzi ne vom ocupa de ceea ce a generat el. Desigur că vom utiliza ca instrumente de lucru cărţile Danielei Zeca Buzura. În plus, vom exploata la maximum evenimentele ultimelor zile.

Acest material vine la scurt timp după încheierea Eurovision-ului. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu fenomenul, voi da un singur nume: Conchita Wurst. În ultimele zile, spaţiul mediatic (televizual şi online) este plin de informaţii şi comentarii despre câştigătorul concursului.

Fireşte că există o serie de întrebări pe care ni le punem. S-a diminuat discriminarea de natură sexuală în rândul cetăţenilor europeni sau aceştia au preferat o abordare senzaţionalistă a concursului? Primează cântecul sau câştigători vor fi cei care vor avea o strategie de marketing bine pusă la punct? Să ne amintim şi de alte apariţii insolite de la Eurovision, cum ar fi de exemplu trupa finlandeză Lordi în 2006. De ce am trecut atât de uşor de faptul că reprezentanţii Rusiei au fost fluieraţi în cadrul galei? Ne punem aceste întrebări şi poate că mai sunt şi altele, în ciuda faptului că există o criză profundă în Ucraina, ce a escaladat în ultimele două luni. Ca să nu mai vorbim despre faptul că ne aflăm în plină campanie electorală pentru europarlamentare. Cu toate astea vorbim şi comentăm despre Eurovision. Un prim răspuns al acestui comportament din spaţiul public îl găsim în studiile efectuate de .

veridic-virtual-ludic-efectul-de-real-al-televiziunii_1_fullsize

 Strategiile de ultimă oră ale discursului verbal și vizual al neoteleviziunii se diferențiază vizibil în funcție de rentabilitatea a două finalități pe care le vizează: televiziunea-realitate șiteleviziunea-spectacol. (p.18).

Ce s-a întâmplat sâmbătă seara (10.05.2014) la Copenhaga, poate fi privit atât prin lupa realităţii, dar mai ales prin lupa spectacolului. Adăugând acestei informaţii tendinţa de tabloidizare a presei la nivel global, putem înţelege de ce foarte mulţi utilizatori ai reţelelor de socializare au scris despre Conchita Wurst în postările lor. Totuşi, ar fi interesant de ştiut câţi dintre ei au ascultat melodia ce a triumfat la Eurovision anul acesta sau, ca să mergem şi mai departe, câţi dintre aceştia au urmărit întreg concursul de la Copenhaga. Totuşi, concentrarea discuţiilor pe latura orientării sexuale a câştigătoarei/câştigătorului ne dă răspunsul la una dintre întrebările formulate anterior. Eurovision este un concurs în care contează foarte mult ambalajul.

Neotelelviziunea, ca sursă permanentă de imagini, devine un centru al contestării sau al validării semnificațiilor, iar  noul gen, hibrid, de telerealitate – un efect de polenizare între cultura pop și jurnalism. (p.54).

Conchita Wurst este un produs al culturii pop, la fel cum au fost Boy George în anii ‘80 sau Dana International în anii ’90. De asemenea, prin implicarea tuturor formelor moderne de comunicare în validarea câştigătorului de la Eurovision – vot pe internet, vot prin SMS, posibilitatea de a transmite mesaje de încurajare favoriţilor -, dar şi prin asocierea futilă a  concursului cu patriotismul obţinem o reconfigurare a conceptului de divertisment în cultura postmodernă (p.29). Mai mult, Conchita Wurst a reuşit să distrugă un mit, ce se realimenta în fiecare an în preajma Eurovision-ului: România, favorită la câştigarea trofeului. În mod categoric s-a vorbit mai mult despre victoria Austriei decât despre motivele pentru care noi nu am învins (din nou!).

Nu în ultimul rând, Eurovision face parte din acel mecanism al vieţii trăite la televizor. Alături de show-urile matrimoniale, de cele culinare şi de cele ce evidenţiază un talent (muzical, actoricesc etc.), acesta contribuie în mod decisiv la modificarea gustului publicului. Şi, după cum se observă din studiile Danielei Zeca-Buzura, direcţia nu este neapărat cea mai bună.  

Cotidianul, banalitatea,, viața trăită la televizor instituite ca itemi ai aceleiași rețete de succes, în cadrul formatelor de telerealitate, fac mai vizibilă ca oricând artificialitatea televiziunii. (p.20).

foto: http://cdn.salzburg.com/, www.elefant.ro

Citiţi şi celelalte trei episoade ale dosarului aiciaici şi aici.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392