Doar o ştire să nu-ţi spun

breaking newss
De fiecare dată când încep să scriu, o fac cu oarece teamă. Teama de a nu-mi scăpa subiectivismul de sub control. Asta deşi, până la urmă, „riscul” de a intra în tagma geniilor îşi are originea tocmai în întemeierea sistemelor de gândire pe opinii personale. Dar cum aş putea, oare, să nu fiu subiectivă când vorbesc despre presă, despre media astăzi?! Un om care este implicat direct în mediul respectiv, dar care nu ia parte la procesul defectuos de transformare, va critica inevitabil turnura greşită, dar mai ales iniţiatorii săi.

Poate pare că exagerez, dar mă cuprinde o tristeţe fără margini atunci când pornesc televizorul. E drept, o fac din ce în ce mai rar, uneori mi-e şi ruşine că lucrez în presă, dar nu mă uit la . Unii mă privesc cu scepticism, mai ales în contextul în care există acum o modă să afirmi că nu deschizi niciodată plasma (deşi aproape că nu există om care să nu deţină un asemenea aparat în casă. Şi, dacă tot îl deţine, cu siguranţă nu este pe post de bibelou), în timp ce alţii pur şi simplu nu mă cred. Ba mai mult, chiar, fac băşcălie pe seama mea. Am ajuns, în schimb, să fiu mai iscusită decât un selector şi să-mi aleg cu foarte mare grijă sursele de informaţie. -ul primează, triumfă, chiar. Din nefericire, însă, aici e un haos general. Dacă la televizor ştii din start că fiecare post prezintă informaţia dintr-o perspectivă sau alta (în funcţie de orientările politice, în principiu, ale finanţatorilor), ei bine, pe , credibilitatea sursei şi notorietatea viralelor, indiferent la ce nivel s-ar afla, sunt atât de bine omogenizate, încât e practic imposibil să discerni. Oricum ar fi, multitudinea de portaluri şi de variante de unde poţi verifica ştirile îţi garantează într-o oarecare măsură că poţi rămâne măcar cu o impresie cât de cât corectă asupra unei informaţii.

De cealaltă parte, respectiv prin canalul deja clasic de prezentare a informaţiilor, şi anume televiziunea, lucrurile încep să fie din ce în ce mai clare: de ceva timp încoace, puroiul s-a dezlănţuit definitiv pe ecrane şi, din nefericire, inundă casele telespectatorilor, cărora le provoacă adevărate halucinaţii. Dacă până acum metoda media cea mai periculoasă de prostire a maselor era manipularea, care presupunea totuşi măcar o oarecare pregătire iniţială a jurnaliştilor şi a celorlalţi oameni de , acum se depăşeşte absolut orice limită şi se invadează agresiv orice formă de intimitate a oamenilor de rând. Televiziunile au invadat inclusiv social media, prin pagini de Facebook, mai puţin prin Twitter-eli, au cooptat aparent involuntar adepţi sceleraţi, de-o ură viscerală, s-au încălecat cu politicienii şi au dat naştere unor monştri, care s-au trezit dulmani în propriile case. Soţul, fan Antena 3, se dezlanţuie violent când soţia priveşte liniştită o emisiune la să zicem, Realitatea TV. În timp ce copiii povestesc afară ce tipe bunoace apar la Burlacul sau ce maşină a primit noua bombă-sexy-şi-atât a lui Leo de la Strehaia, după ce au urmărit cu sufletul la gură ultimul reportaj difuzat de Antena Stars.

Priveliştea galbenă şi siderantă, mereu aceeaşi, goală de conţinut şi semnificaţie, răspândeşte bacteria letală „”, care creează tacit o societate „idiocrată”, în care idioţii notorii vor ajunge să deţină o falsă putere, generată de instigările media şi de falsa convingere a cetăţenilor că deţin adevărul absolut. Ştiu, o să murmuraţi la unison că Dumneavoastră nu vă uitaţi la televizor, iar eu o să vă cred. Tocmai de aceea vă spun Aferim! Şi ţineţi-o tot aşa. Altfel, ne ţin ei pe noi din scurt şi ne fură zile albe, în schimbul unora nici măcar negre, ci… galbene.

sursa foto: aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Editor SB

Absolventă a facultăţii de Comunicare şi Relaţii publice (SNSPA) şi a Facultăţii de Ştiinţe Politice (UCDC), a terminat un Master (neinspirat) în Resurse Umane (ASE) este editor de ştiri şi realizator TV. Îi plac romanele victoriene şi marea, iarna.

Număr articole publicate : 18