Leonida Neamțu este un autor care periodic revine în atenția publicului. Mi-aș dori ca mai mulți scriitori din acea epocă, sau chiar de mai demult, din interbelic, să aibă parte de asemenea editori bătăioși, dar și de cititori pasionați. Editura Publisol a început anul trecut o serie de autor dedicată lui Neamțu și au apărut mai bine de jumătate din volumele acestuia, în format mic, de buzunar, pe o hârtie bună, cu coperte atrăgătoare și deloc scumpe.
Am început călătoria prin opera sa cu un roman destul de atipic, diferit de stilul său misterios, uneori fantastic sau detectivistic care l-a consacrat. „Legenda cavalerilor absenți” nu are nicio legătură cu Evul Mediu, ci cu niște cavaleri ai boemei literare și artistice din anii ’50-’60, în persoana Poetului și a Pictorului. Oricât m-am chinuit să îmi dau seama care au fost modelele lui Neamțu pentru aceste personaje, nu am reușit. Unii comentatori ai cărții au scris că și-au dat seama, dar nu ne-au spus și nouă. Chiar și așa, acest duet este foarte bine construi și întâmplările prin care ei trec au un farmec aparte. În schimb, am recunoscut mai multe alte persoane din epocă, scriitori sau care au legătura cu boema.
Un alt personaj, de data aceasta real, cu nume și prenume, și bine surprins de autor în paginile sale este poetul A.E.Baconsky sau AEB, cum apare deseori în roman. În multe capitole ale cărții, numite „Un capitol”, „Un alt capitol” etc., poetul apare în postura de redactor-șef al revistei „Almanah literar, devenită „Steaua” și astfel aflăm și noi multe despre bucătăria faimoasei reviste de cultură, dar și despre poetul atât de prozaic descris aici. AEB apare ca un om foarte hotărât, bine informat, cu multe uși deschise și care-i ajută cât poate tinerii autori să publice și să câștige bani, dar și notorietate. Are o vorbă tăioasă, dar o inimă bună și recunoaște rapid un autor talentat.
Nu aș putea să spun exact care este subiectul cărții, fiindcă ea conține mai mult o serie de întâmplări tragi-comice prin care trec Poetul și Pictorul, fie că e vorba despre amor, călătorii în scopul scrierii unor articole, beții sau alte povești ale boemei, care m-au făcut să visez la acele vremuri când un scriitor putea deveni o mică vedetă și putea trăi din scris. Îmi imaginez că primii cititori ai operei au înțeles mai bine unele aluzii, unele poante, întâmplări sau rememorări, dar chiar și în lipsa lor ele sunt deseori fascinante.
În plus, autorul are un stil lejer, de povestitor versat, care știe când să apese pe vreo pedală ca să accelereze întâmplările, sau din contră, să le domolească cât să ne tragem sufletul. Un mare plus îl constituie și dialogul, foarte viu, foarte natural, plin de glume uneori, alteori serios și chiar dramatic, dar niciodată plictisitor. Fie că sunt la redacție, la băut sau în pat, personajele discută cu mare plăcere despre viată, literatură, iubire sau bârfe ale zilei. Multe pagini sunt dedicate poveștii de dragoste dintre Marea Actriță și Poet, care are mai multe coborâșuri decât suișuri.
„Legenda cavalerilor absenți” poate că nu se adresează celui sau celei care caută o poveste foarte alertă, cu suspans, fiindcă este mai degrabă o carte de atmosferă, de taifas. Are și unele momente mai puțin reușite, scene care nu au legătură mare între ele, dar per total cartea se menține la un nivel bun și uneori ai norocul să dai peste foarte de calitate poezie bine ascunsă printre rânduri.
Titlu: Legenda cavalerilor absenți
Autor: Leonida Neamțu
Editură: Publisol
An apariție: 2021
