Petre Stoica – Amintirile unui fost corector. Însemnările cultivatorului de mărar

este, după cuvintele lui Marius Chivu, cel care este și editorul acestei cărți, cel mai important poet pe care încă nu l-ați citit. De altfel, Chivu a editat la editura Cartier și o antologie poetică din opera extinsă a lui , Singurătatea noblețele ei. Citind aceste cărți, dar și alte volume mai vechi de-ale acestuia, îi dau mare dreptate criticului, fiindcă într-adevăr este unul dintre cei mai originali poeți moderni români. Opera sa se întinde de-a lungul a zeci de ani și cuprinde peste 25 de volume de poezii, articole, memorii. A debutat în 1957 cu un volum intitulat simplu Poeme, iar ultimul lui volum antum se numește O nuntă de cenușă și a fost publicat în 2008, cu un an înaintea morții autorului, fiind de fapt reluarea unui titlu din 1977.

Cartea de față, Amintirile unui fost corector. Însemnările cultivatorului de mărar, Humanitas, 2019, reunește două volume distincte, publicate în 1982, respectiv 1988, cel de-al doilea apărând puțin cenzurat și cu titlul Viața mea la țară. Se pare că cenzorul comunist a considerat că termenul „mărar” ar putea avea valențe dușmănoase, în ce fel doar el știe și a schimbat întreg titlul. Marius Chivu a publicat într-un singur volum ambele cărți, de data aceasta în varianta integrală, așa cum a fost gândită de poet. Citindu-le am descoperit un memorialist excelent, un fost boem care cunoștea pe toată lumea și care are destul de mult talent încât să și scrie cu tact și cu interes despre marii oameni pe care i-a cunoscut. cuprinde portretele a câtorva dintre cei mai interesanți scriitori ai veacului trecut precum: A. E. Baconsky, Dimitrie Stelaru, Marin Preda, Mihail Sadoveanu sau Tudor Vianu, în total fiind nouă rememorări.

Petre Stoica scrie cu blândețe, admirație și prietenie despre acești oameni, minimalizându-se pe el, dar nu atât de mult încât să ne dăm seama de marea lui puterea de seducție. Pe lângă un poet remarcabil, Petre Stoica a fost un memorialist excelent și cel mai probabil un partener extraordinar de pahar și de povești, dar și un bun prieten. Există multe episoade de o candoare deosebită în acest volum, în care o efigie precum Mihail Sadoveanu, în ciuda marilor sale păcate, este prezentat ca un om din carne și oase, nu doar un portret atârnat de istoria literaturii. De asemenea, Stoica mai reușește să surprindă esențialul în oamenii despre care scrie, și îl interesează într-o mai mică măsură opera, fiindcă el scrie aici despre ființe vii, pe care le-a iubit sau pe care le-a privit cu admirație. Că printre altele, aceste ființe au și creat opere extraordinare este un fapt adiacent, privirea memorialistului căutând mai degrabă coordonatele sufletești, luminile și umbrele acestor oameni.

Stilul autorului trece de la sobru și impersonal, la tandru, afectiv și chiar umoristic pe alocuri. Sunt de râsul râsului episoadele în care Stelaru face tot felul de învârteli pentru a câștiga bani, dispare și apare, vinde tablouri contrafăcute și magnetofoane sau fuge cu cărțile unui poet și se întoarce după câteva zile cu ele intacte, fiindcă probabil nu găsise un cumpărător, dar astfel reușește să iasă basma curată și nu se strică nici prietenia. Sau episodul în care Stoica încearcă din răsputeri să facă rost de câteva pagini inedite din ultima a lui Sadoveanu pentru un număr omagial al revistei la care lucra și când crede că e singurul care a reușit performanța află că de fapt aproape toate celelalte reviste aveau pagini inedite din opera prozatorului. Aflând despre acești oameni, descoperim multe detalii și despre spiritul timpului, despre cum se trăia atunci, despre ce se mânca, despre cum se organiza o revistă omagială sau despre cum se avansa în cariera în lume literară. Foarte multe episoade de rememorare a personalităților vin la pachet și cu detalii picante despre al personalități, așadar la capătul lecturii simt că m-am familiarizat cu o întreagă epocă, nu doar cu câteva persoane.

A doua parte a volumului este un jurnal pe care poetul l-a ținut timp de câțiva ani, cât timp a locuit la țară, la Bulbucata. Tonul se schimbă, lumea literară este complet lăsată în umbră și dacă nu am știi cine este autorul, am putea crede că am dat peste însemnările unui țăran cu talent literar care scrie despre iepurii săi, despre vecini, despre cosit, prășit, renovarea casei sau cultivarea legumelor și a mărarului. Rare de tot sunt referințele la literatură, scris sau cărți, cu excepția unor însemnări legate de cutremurul din 4 martie 1977, când scrie cu durere despre câțiva prieteni care au murit atunci.

În afară de acest episod și câteva alte mici referințe la propriul scris sau la faptul că lumea din sat i se adresează cu „domnul scriitor”, restul paginilor sunt dedicate vieții de la țară. Îi priește traiul aici, își face o mică gospodărie și se împrietenește cu toată lumea. Stilul său pe alocuri umoristic este de fapt sarea și piperul acestor pagini, în care practic nu se întâmplă mai nimic. Sunt și câteva referințe la „întâlnirea” cu diverse fiice ale satului, dar mai cu perdea, însă nu e un secret că Petre Stoica a fost un seducător și un mare aventurier.

Reunite, cele două volume oferă o perspectivă foarte interesantă asupra lumii literare românești în paralel cu lumea satului, care nu mai seamănă deloc cu satele lui Slavici, Rebreanu sau chiar Preda. Viața la țară este departe de idilismul pășunist, dar îi oferă poetului răgazul necesar pentru a scrie câteva cărți și pentru a năși câteva generații de iepuri deloc literari, ci cât se poate de vii și care au nevoie de lucernă proaspătă și curățenie zilnică. O treabă numai potrivită pentru un poet!

Autor: Petre Stoica
Titlu: Amintirile unui fost corector. Însemnările cultivatorului de mărar
Editura: Humanitas
An apariție: 2019

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Ion-Valentin Ceaușescu

Ion-Valentin Ceaușescu
Absolvent al Facultății de Litere (secția L.U.C.) și al masterului T.L.-L.C. (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Ion-Valentin Ceaușescu este coordonator „Scrie-ți Povestea” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). Prezent cu o povestire în volumul colectiv „Ficțiuni reale”, coordonat de Florin Piersic Jr., ed. Humanitas. În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.