„Dincoace şi dincolo de tunel. 1945” de Mariana Gorczyca [fragment]

Este o poveste de iubire între doi tineri sași, ea rămasă în Sighișoara, el deportat la Stalino, sau povestea unuia dintre cei mai tragici ani ai secolului XX? În fapt, cele două fire epice se susțin reciproc în acest roman în care totul stă sub semnul dublului: surorile, frații, albul troienelor de zăpadă și negrul cărbunelui, nazismul și comunismul… Una dintre puținele cărți din literatura română din care se pot afla amănunte despre viața unei comunități săsești transilvane, sever diminuate numeric după al Doilea Război Mondial, în timpul regimului și în anii ’90, Dincoace și dincolo de tunel este un roman despre multiculturalitate și memorie.



Sissi uitându-se din nou pe peron, lungind gâtul ca să aibă mai mult în aria vizuală. Și dacă taică-său nu reușea să facă nimic? Cu toate hârtiile, certificatele, plocoanele? Adio.

De-ar fi citit și ea mai multă literatură rusă. I se sădise în anii de școală ideea că dintr-un roman poți să își dai seama mult mai nuanțat despre o parte de lume, despre felul de a fi al oamenilor, despre un eveniment… decât din cartea de istorie. Istoria e scrisă sec, cu date, cu nume, plus doza de feștire dorită a celui aflat la putere. Un roman cu subiect istoric e mult mai cuprinzător. Un roman te face să înțelegi mult mai clar lucrurile fiindcă scriitorul, când e unul bun, are acest dar al îmbârligărilor cu emoții și al cotrobăirii prin cotloanele faptelor și ale minților. De parcă a fost acolo. Ori ea citise doar două cărți scrise de ruși și asta datorită bibliotecarei din Cetate, poreclită de profesorii din oraș ”Șeherezada”. Întâi i-a împrumutat  Anna Karenina. Apoi i-a dat Frații Karamazov. Atât a citit ea din ”marea literaturii ruse”, după cum se exalta bibliotecara în românește, rezultând un alt sens în metamorfoza adjectivului în substantiv. Mare, ocean… Sissi poposise doar pe aceste două insule. La ce îi ajută ei acum că înghițise, în schimb, pe nerăsuflate In einer Familie; sau Die kleine Stadt; sau Sieben Jahre; sau Der Hass? Hmm! Ar fi fost bine dacă taică-său ar fi lăsat-o să meargă și pe ea să studieze în Germania. Dar nu la München ci în nord, la Lübeck; zi lungă de vară, zi scurtă de iarnă, în orașul fraților Mann. Dar de ce să își mai facă sânge rău? În familie existau două păreri; taică-său: viața nu e întotdeauna dreaptă; ia toate cum ți se întâmplă; nu-ți fă niciodată iluzii, rezolvă pe pământ tot ce ai de rezolvat ; maică-sa: în viață totul se întâmplă cu un scop și funcționează legea compensației; orice rău făcut se va întoarce asupra ta, după cum orice bine făcut nu va rămâne nerăsplătit.

Cui să dea dreptate Sissi? Vagonetul gândurilor ei schimbă din nou macazul. Der Hass… ha ha ha; interesant cum popoarele dau gen diferit (cele care dau) acelorași substantive; ”Ura” era feminină în română dar masculină în germană; iar moartea la fel. Bun, la ce mă gândeam? Așa, la frații Mann și la cărțile lor; la ce îmi ajută că am citit de câteva ori Der Zauberberg? Orice carte bună e esențială în viața unui om… decretase profesoara ei de germană. Nici nu știi când ai nevoie de o soluție sau să vezi mai clar niște lucruri; dacă nu ești prost de dai în gropi vei găsi toate răspunsurile de care ai nevoie în cărți.

În vagon, în partea cealaltă de ușă încep să se audă șușoteli, hlizeli, voci amestecate, întrebări iritate: Da ce-ai mâncat tu, fată, de pute în halul ăsta?

Papa era deja cu mâna prin gentoaie să își caute tampoanele din pâslă și pânză pregătite de-acasă. Era musai să-și schimbe șomoiogul, altfel i se murdăreau chiloții. Unde să și-i spele? Unde să se spele? Afară era iarnă și se îndreptau spre și mai iarnă. În vagon? În lighenașul luat cu ele? De unde apă? Cele două săptămâni vor trece însă cumva. Și lui Otto îi va fi fiind la fel de greu…

Spre ușă, de-afară, se precipită niște glasuri, ba în rusă, ba în română. Un ofițer strigă două nume: Frank Judith și Frank Alice; Sissi se lipește de urechea soră-sii:

  • Suntem salvate; Ia-ți geanta și sari din tren!

Nu mai așteaptă să vadă ce face soră-sa, își ia imediat geanta, o împinge afară, taică-său se apropie și el de ușă și își ajută fata să coboare; rămâne acolo ca să facă același lucru și cu cea mică. Numai că Papa nu se arată.



este licențiată în Litere (1983) și în Jurnalism și Comunicare (2002), doctor în filologie (2007), prozatoare. Primul roman la : Cheful nu se organizează, vine de la sine (2005). Alte romane: Cadență pentru marș erotic (ediția I, 2010; ediția a II-a, 2016, tradus în franceză, Cadence pour une marche érotique); Parcurs (2013, tradus în maghiară, Az utolsó ütés). Alte volume: Versuri pentru pauza mare, 2002; Să facem totul… Reviste literare și ideologie comunistă, 2007; Să iau cuvintele cu mine. 7 povestiri în 7 zile, 2016. Prezentă în mai multe antologii de proză. Publică în Observator cultural, Vatra, Discobolul, Familia, Accent, Saeculum, www.agentiadecarte.ro, Dilema veche ș.a. Membră a Uniunii Scriitorilor, Filiala Cluj, și a PEN Club România. Organizează la Sighișoara „Turnirul Scriitorilor”, festival literar care celebrează multiculturalitatea și diversitatea. Inițiază și dezvoltă proiecte despre implicarea în educație a scriitorilor, despre adevăr, libertate, manipulare, despre egalitatea de șanse, sub egida PEN.


Autor:

Titlu: Dincoace şi dincolo de tunel. 1945

Colecţie: Ego. Proză Editura: Polirom

Domeniu: Literatură română – Beletristică/Literatură română – Urbană

ISBN: 978-973-46-7838-9

Cod de bare: 9789734678389

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.