„Constantin” de Iulian Bocai [fragment]

Despre:

Constantin este povestea experienței lui Mihai, un tînăr student venit din provincie la București, acasă la cel care îi închiriază o cameră pe perioada studiilor: Toader Constantin. Apartamentul dărăpănat al acestuia este locul unde se petrec o serie de întîmplări tragicomice, ai căror protagoniști sunt chiriașii săi, oameni de tot felul, cu povești de viață dintre cele mai diferite și mai interesante, care trăiesc într-un București poate prea pragmatic și uneori chiar ostil. Constantin este el însuși o poveste, care nu se lasă însă descoperită prea ușor, nici chiar de „bunul chiriaș” Mihai. O carte despre Bucureștiul real, despre oamenii care îl populează și, în cele din urmă, despre viață așa cum e ea, descrisă cu un fin spirit de observație și simț psihologic. (Carte publicată şi în ediţie digitală).



Nu ştiu când am început să‑mi dau seama că‑l urăsc sau că e imposibil să trăieşti cu el în casă, dar nimic din ce făceam nu‑i plăcea. Cred că am avut împreună o singură discuţie mai lungă de cinci minute, când m‑a văzut mâncând într‑o seară pâine cu secară şi a zis că vrea şi el. I‑ am dat două felii pe care le‑a molfăit cu nişte dinţi subţiri şi negri şi‑a zis că sunt bune ; atunci mi‑a spus că fusese inginer la metrou, unde muncise până prin ’92. În rest, aşteptam să termine de trebăluit şi de umblat prin casă cu mersul lui de muribund ca să pot ieşi în bucătărie să‑mi pun ceva în farfurie.

Bucătăria avea un stâlp care trecea chiar prin mijlocul ei şi un bec rece în tavan, iar dacă stăteai prea mult uitându‑te la pereţii de faianţă albă, începeai să te simţi izolat de împrejurimi, ca atunci când te pomeneşti nopţile târziu într‑o gară de provincie, în care lipsa de somn şi pustietatea peroanelor te înstrăinează de lume şi de tine însuţi. În bucătăria aia mi‑am scris prima lucrare serioasă pentru şcoală – era ceva despre apocrifele homerice şi tot ce‑mi amintesc despre ea e că, atunci când am scris‑o, folosisem pentru prima şi singura oară în viaţă cuvântul politropic şi îmi uitasem picioarele pe pardoseala goală, iar ele mi se învineţiseră de la frig.

Altfel, de câte ori mă întâlneam cu el prin casă, mă măsura din cap până‑n picioare, ca şi cum atunci, pe loc, ar fi calculat cum aveam să‑l mai încurc în viaţă. Era un om rău, îl simţeai după miros, şi cred că şi soră‑sii îi era frică de el. Îmi dădeam seama că era obişnuit să bage spaima în toţi chiriaşii lui şi că toate regulile pe care le inventa şi toate limitele pe care mi le impunea erau gândite cu o precizie şi o răceală de care eşti în stare numai dacă te‑ai antrenat decenii de‑a rândul supunându‑i pe alţii, nu doar chiriaşi, ci şi copii, nepoţi şi neveste, micii tale dictaturi personale.

Mă vedeam des în lunile alea de început cu studenţi care veniseră în capitală cu câţiva ani înainte şi a căror singură preocupare era să bea, să danseze în Club A şi să se trezească a doua zi mimând migrene atroce, pentru a‑şi povesti într‑o bucătărie în care pluteau aburi de cafea ieftină cu cine vorbiseră cu o seară înainte, ce glume făcuseră, cu cine se văzuseră şi pe cine futuseră, râzând la răstimpuri impresionaţi de micile lor transgresiuni. Toţi făceau parte din diaspora provincială a capitalei, se adunau în locuri numai de ei ştiute, de obicei în baruri din subsolul unor clădiri vechi, unde‑şi petreceau toate nopţile în care nu se duceau la meciuri sau alegeau să nu se îmbete acasă. O vreme am umblat cu ei şi cu alţii ca ei, băieţi de militari, de doctori, bancheri şi şefi de vechi fabrici ale statului, care imitau toate ritualurile depravării pentru ca la sfârşit de lună să sune acasă şi să se plângă că au rămas fără bani.


(n. 1986) este scriitor, redactor și traducător (din engleză, franceză și germană). Absolvent al secției de Literatură universală și comparată a Facultății de Litere, Universitatea din București, a urmat mai apoi un masterat în teoria literaturii și literatură comparată, la aceeași facultate. Pregătește o teză de doctorat în istorie intelectuală, despre introducerea curriculumului literar în universitățile occidentale în secolul al XIX-lea. Este cîștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom din 2018, cu romanul Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, care i-a adus în 2019 și Premiul pentru Debut al revistei Observator cultural, precum și Premiul Festivalului Primului Roman de la Chambéry, Franța.


Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.