„ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” de Alina Nelega [fragment]

Vestea neașteptată cu turneul îi umple de fericire pe toți. Deci șantierul hamlet e într-adevăr un spectacol istoric, Mihalache n-a mințit, o să le arate ei sârbilor cum se face teatru adevărat. Au timp trei luni să se pregătească, secretarul literar îi duce la fotograf, le face pașapoarte, umblă el pe la miliție, e delegat oficial de la teatru. Moare de ciudă că pe el nu-l iau, dar se consolează: Iugoslavia nu e Franța sau Germania, e la o azvârlitură de băț, să fim serioși, cine ar vrea să se ducă acolo. Toată lumea. O să-și ia pantofi noi, zice Mavrodin, uite, pe ăștia îi am din Polonia, de acum mai bine de zece ani – și încă mă țin. Marfă de calitate. Se înghesuie în autobuzul teatrului, cu bagaje mari, Rareș e plin de conserve de fasole – eu nu dorm cu tine în cameră, zice Florin. Lasă că tot la mine o să ajungeți, apare Stelică, cu țuică și două table mari de slănină afumată, care miroase în tot autobuzul. E cu ei și directorul, una din secretare, aia mai tânără și mai drăguță, o tovarășă de la contabilitate, un delegat de la minister și doi necunoscuți în geci de piele care apar în ultima clipă – și ei, tot de la minister. Se trântesc pe scaunele din față, peste o geantă doldora de chiloți tetra de bumbac de diferite mărimi, chiloți super, de Buzău, care se dau pe sub mână. Marieta o înșfacă și se mută înțepată cu un scaun mai în spate. Se pare că mai la vest nu se mai fabrică chiloți de bumbac, așa că ăștia o să aibă mare trecere. O prietenă mi-a zis că a făcut două sute de mărci la un coafor din Dresda, cu un serviciu de vin din ăla de cristal roșu, zice Violeta, să vezi cum se mai înghesuiau femeile alea să cumpere. Cristalul roșu e la mare căutare, așa că toți cumpără pahare de vin, vaze și fructiere, le camuflează prin bagaje.

Până la graniță au de mers vreo zece ore, cei doi au timp destul să le facă instructajul, vorbesc pe rând la microfonul autobuzului, care hârâie și pocnește. În primul rând, aveți grijă cum vă purtați, să nu ne faceți de râs. Delegatul de la minister aprobă, îi  completează – și să nu vă prindem că vindeți ceva pe la ăia. N-o să ne prindeți, zice Florin și toți râd. În al doilea rând, nu răspundeți la nicio întrebare, că nu știți ce agenți provocatori sunt pe-acolo, dacă vă abordează vreunul, îl trimiteți la noi, că știm ce să-i spunem. Respectați programul, nu vă amestecați cu nimeni, nu dați și nu primiți nimic de la nimeni. E interzis să aduceți în țară reviste de orice fel, cărți, discuri cu muzică. Salam, cafea, ciocolată – câte o bucată de căciulă, ce e peste, se confiscă imediat. Prezervative e voie, întreabă Florin. Cei doi se sfătuiesc, până la urmă hai, treacă de la noi, unul-două, dar numai bărbații. Vorbește și directorul, noi mergem să facem artă acolo, reprezentăm teatrul românesc, trebuie să vă comportați ca niște oameni de cultură adevărați, să nu prind pe vreunul că se îmbată sau se rătăcește de grup. După spectacol, când se dă stingerea, toți la cameră. La cumpărături mergem frumos, împreună, cine vrea să meargă în alt loc spune, facem o ședință și vedem dacă este posibil. Traseul e stabilit pe zile și ore, mergem și venim, nici la toaletă nu merge nimeni fără să ceară voie. S-a înțeles?

Marieta se duce în spatele autobuzului, Ioli ține de șase, la adăpost de privirile băieților, dar nu le bagă nimeni în seamă. Mavrodin trage la măsea cu tehnicienii și spune povești de la filmări, ceilalți fac o chetă pe șest, să-i dea vameșului, să nu se lege de cristaluri. Marieta își trage pe ea cele douăzeci de perechi de chiloți tetra, una peste alta. Când se întoarce are un cur imens, de-abia mai încape în scaun.

Dorm în mașina care îi scutură, deși Nicu, șoferul teatrului, încearcă să ocolească gropile. Lasă că dormiți după graniță, dar tot nu pot să pună geană pe geană. Fiindcă drumul o fi el larg și lin prin satele sârbești, dar îi lovesc luminile. De parcă n-ar fi noapte, stâlpii de înaltă tensiune strălucesc orbitor, sunt becuri de veghe chiar și în fața caselor mari, în curțile largi. Băi, ăștia nu fac economie, n-au datorii externe? Opresc la un mic magazin sătesc deschis nonstop, beau cafea și își cumpără de mâncare pe bani românești, cât se mai poate, că mai încolo trebuie să schimbe în dinari diurna de nouă dolari pe zi, în total douăzeci și șapte, nu ajung nici de o pereche de blugi.

Nana n-a mai ieșit niciodată din țară, dar își propune să nu se mire de nimic. Nici de camera de hotel, dotată cu ceai, cafea și fierbător, nici de baia strălucitoare cu apă caldă în permananță, nici nu se îndoapă la micul dejun, nici nu-și pune sandvișuri pe ascuns în geantă. Pentru că Nana nu vrea să se mai întoarcă acasă. După spectacol o să meargă direct la gară și o să ia trenul spre Belgrad, de asta nici nu are bagaj, decât un schimb de haine și o pijama – și nici n-a luat nimic de vânzare. Cei doi în geci o urmăresc din priviri când coboară din autobuz, doar cu rucsăcelul în spate.


„După ce, timp de decenii, s-a implicat în viața teatrală din România, impunîndu-se ca una dintre figurile de prim-plan ale domeniului, revine la literatură cu un roman copleșitor. Contrar titlului (foarte subtil, de altfel), aici se derulează multe întîmplări care, adesea, te țin cu sufletul la gură, fiind menite să pună în evidență biografia accidentată a unei fete și, mai apoi, a unei tinere din Ardeal în întunecații ani ’80, aflată așadar într-o dictatură care invadează, fără scăpare, măruntele vieți și într-o societate patriarhală, în care aspirației feminine i se opune, întîi de toate, familia proprie, care trăiește încă în preistorie. Tocmai de aceea, feminitatea (în ipostaze diverse și sub aspecte variate, de la avînt la mutilare, cu dragostea, maternitatea și sexualitatea incluse) este tema dominantă a cărții. Desigur, mai există cîteva teme la fel de incitante, pe care cititorul le va descoperi în acest roman puternic și necruțător, pe care îl recomand cu căldură și cu încredere.” (Sanda Cordoș)

Publicat:
Editura Polirom, în colecția: EGO. PROZĂ
Număr pagini: 384
ISBN: 978-973-46-7778-8

este cunoscută mai ales ca autor dramatic. Piesele sale de teatru sînt jucate și premiate la nivel național și internațional. Dublă laureată UNITER, „Autor european” la Heidelberger Stückemarkt, Honorary Fellow in Writing al Universității din Iowa, SUA, este profesor universitar și conduce masteratul de scriere dramatică al Universității de Arte din Tîrgu-Mureș.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.