XI (choking hazards)
fragmente atât de mărunte
încât ideea de azi se întâlnește cu cea de
mâine
mă feresc să le înghit dar mă las înghițit de ele
n-am de ales
doar de hamal și de-o bere
glasul tău nu mai sperie pe nimeni
o altă pată de grăsime
pot fi aici și în alte o mie de locuri
dar asta nu schimbă
nimic
tot
corpul tău fantomatic
tot
pil(ul)ele șlefuiesc viitorul
tu te grăbești să aduni cât mai mult
înainte ca respirația să expire
frica te-a sufocat deja
XVIII
adulții trăiesc ca să recreeze desenele copilăriei
din punct de vedere al panicii omul nu se deosebește de antilopa gnu
dacă vederea are puncte ai nevoie de ochelari
ține capul sus și privirea dreaptă
universul este memoria
astronom este cel care își amintește
astronaut este cel cu amnezie
dacă spun că limbajul este gaură neagră mă contrazic
dacă tac afirmația nu există
vreau doar să trec strada
tu la ce nivel ești nu contează oricum ai să pierzi
XXX
șamanii cu diplome cheamă străbunii
fericirea e noua religie
ești copilul ales
mânca-l-ar mama
mâncăm vegan iubim antropofag
ești propriul tău inchizitor
pedeapsă maximă sau iertare totală
fotografiile arse pe jumătate încap mai bine în portofel
nici omul nici cuvântul nu vor mai fi la fel
știe asta și domnul Ionescu
care după prânzul de duminică se plimbă în parc
cu soția sa imaginară toți îl salutăm cu invidie
pentru că e atât de frumoasă
XXXVIII
ochii nu mai focalizează când
subiectul devine rutină
Tom avea dreptate vocea
ta oricât de frumoasă nu
este stăpână cum să scrii
despre ce trăiești fără ceilalți
un om sare dintr-o clădire ca să nu moară acum un minut treizeci
de străini au intrat în Europa trei mii de oameni la un concert de o
săptămână fabrica le împute plămânii
despre asta e vorba și
despre spațiul alb care a rămas după versul
anterior știai că ultimul criminal în serie
arestat folosea 90% din cuvintele și propozițiile pe
care le folosești și tu între timp
el a fost eliberat
tu cat de liber te simti
mai repede de atât farurile unei mașini au
luminat pereții
XLVII
cererea și oferta nu funcționează în economia scuzelor
decât într-o distopie mai bine într-o fantezie
arta dispariției nu se poate învăța dacă ai vecini
ai ajuns la disperare? apasă aici
ca să vezi că nu există niciun link
ascultă
insectele
gelozia este o privire fixă
bluza albă cerul albastru
să punem o hârtie de talc
în fața blocului balansoarul e mișcat de vânt
sub o bancă resturile de semințe
o mică schimbare la păr ce să pun pe foc
dacă întorci capul după aforisme
nu înseamnă că vezi lucrurile la 360 de grade
doar după a zecea carte
am realizat că infecția îi mâncase
Ghe Adacor (a.k.a. Marian Neguțu) s-a născut pe 11 ianuarie 1988, la Ploiești. În 2013 a fondat și coordonat revista culturală online R.O.C.A.D.A., din care au apărut șapte numere. A publicat poezie, proză și texte experimentale în reviste din țară și din străinătate. Este pasionat de animație și artă, atât tradițională cât și digitală. Câteva dintre lucrările sale experimentale au apărut în publicația online The New Postliterate și în antologia internațională Alpha Bet a Test: Language in the Act of Disappearing, Ed. Eye Em Eye Books, 2015. În februarie 2016 o lucrare i-a fost selectată pentru expoziția colectivă Intuición Estética, în Cordoba, Mexic. Cartea pentru copiii Sfredeluș, porcul zburător, pe care a și ilustrat-o, a apărut în acest an la Editura Sonia.
Straturi este despre poezie ca lume, nu ca reacție la lume. Despre necesitatea explorării și a scuturării convențiilor în care lâncezesc poeții și cititorii, demers fără de care poezia nu poate rămâne relevantă.