Primul autograf [Răzvan Țupa, Alex Tocilescu]

[continuare]

Răzvan Cosmin Țupa

Eu nu primesc pentru că sunt suspicios față de hârtia scrisă de mână. Dacă îmi scrie cineva un mesaj de mână abia înțeleg despre ce e vorba. Și când e vorba despre scris pe cărți sunt și mai rău. Nici notițele mele nu le prea suport pe cărți, dar dacă se apucă să îmi scrie autorul ceva… mă tem că nici nu mai pot să citesc. Pe Gellu Naum nu am putut să îl opresc să îmi scrie. I-am spus că nu pot să citesc o carte pe care scrie ceva și, în plus, aveam deja antologia pe care voia să mi-o ofere. «A, dacă o ai, atunci ai citit-o și nu e problemă că nu mai poți să o citești dacă scriu pe ea». Și mi-a scris două trei cuvinte cu tuș negru. «Da’ pe-asta ai citit-o?», m-a întrebat repede. Și mi-a dat o carte de Sebastian Reichmann pentru care semnase prefața. Cred că atunci am reușit să-l opresc să îmi dea dedicație pe prefață.


Salut, scuze pentru întârziere, am fost în concediu și n-am prea stat pe mail. Aș zice da, dar eu n-am luat în viața mea un autograf, așa că nu aș prea ști ce aș putea scrie. Deci ce mă fac? Dacă vrei pot să-ți spun care-i treaba cu datul de , dar cred că e exagerat de pe lângă subiect. Unde pui că nici acolo n-am din cale afară de multă experiență.


[va urma]

 

 

.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.