„Odiseea Căpitanului Cousteau” de Alexandru Marinescu [fragment]

Cititorii literaturii de călătorie și, mai ales, fanii celebrului explorator au ocazia să citească un din „Odiseea Căpitanului Cousteau” de .

Cartea a apărut în 2017 la , îm colecția Hexagon. Cartea de călătorie.

 



Expediţia, prevăzută să dureze doi ani, a început la 27 februarie 1982, dată la care Calypso a părăsit portul Norfolk în uralele şi entuziasmul unei mulţimi de prieteni şi admiratori, pentru a se îndrepta spre sud. Dar pregătirile fuseseră începute cu mult timp înainte. Au fost adunate informaţii asupra stării drumurilor, instalaţiilor portuare, posibilităţilor de aprovizionare cu alimente, combustibil şi medicamente, formalităţilor de vamă – vize, autorizaţii –, expediţia urmând să străbată opt ţări. Nu de puţine ori, a fost nevoit să discute direct cu şefii acestor state pentru a obţine toate autorizaţiile necesare.

Datorită echipamentelor sale foarte sofisticate, instalaţiilor care analizau automat şi continuu parametrii principali ai apei (oxigen, nitriţi, cantitatea de clorofilă etc.), Calypso a fost considerată uneori o navă spion, în slujba CIA.

Celor 48 de membri ai expediţiei, împărţiţi în patru echipe care lucrau simultan în trei ţări, li s-au adăugat 35 de oameni de ştiinţă din cinci state. Aceştia se alăturau succesiv expediţiei, în diferite momente.

Calypso era nava-amiral a flotei lui . Aceasta mai includea o mare plută pneumatică, botezată Pirarucu, după numele unui peşte uriaş din Amazon (3,5 m, 300 kg), şi un vas amazonian având la prova inscripţia Anaconda. Pentru a se adapta specificului local, Jacques-Yves împodobise prova lui Calypso cu o sculptură tipic braziliană, o carranca. Înaltă de aproape doi metri, cu o înfăţişare de dragon, sculptura avea rolul de a îndepărta spiritele malefice de navă. Dar în lungul Amazonului credinţele şi obiceiurile se schimbau frecvent, astfel că locuitorii din amonte nu prea au înţeles rostul statuii şi au considerat că prezenţa ei se datora unor credinţe tipic franceze.

Pe lângă ambarcaţiunile deja enumerate, expediţia mai era dotată cu un hidroavion, Papagallo, donaţia unui miliardar american din Atlanta, şi cu elicopterul Felix, un puternic camion amfibiu, care purta numele Amarillo, donat de firma italiană Iveco, cu singura condiţie de a apărea în filme, şi un vehicul tout-terrain, cu şase roţi motrice, vopsit în galben şi botezat Jacaré, numele folosit de brazilieni pentru a desemna una din cele două specii de caimani care populează Amazonia, şi anume caimanul cu ochelari (Caiman crocodilus).

La propunerea lui Jean-Michel, expediţia avea să se concentreze pe înţelegerea problemelor sociale şi a celor de mediu, avea să urmărească soarta ultimilor indieni, evoluţia traficului de cocaină, goana după aur, consecinţele dezvoltării industriale haotice asupra echilibrului ecologic al regiunii. Filmarea animalelor acvatice şi terestre rămânea, desigur, în atenţia echipelor care trebuiau acum să lucreze în condiţiile de semiobscuritate din junglă şi în ape tulburi.

Plecând din Norfolk, Calypso a ocolit peninsula Florida, a depăşit insulele Antile şi, după o scurtă escală în insula Martinica, a ajuns în dreptul Guyanelor, în nord-estul coastei Americii de Sud. Apropierea de gurile Amazonului a fost semnalată navigatorilor de schimbarea culorii apelor oceanice. Cu 150 de mile înainte de vărsarea fluviului, oceanul a devenit cenuşiu, apoi cenuşiu-cafeniu şi, în fine, cafeniu.

Pătrunzând în imensul estuar presărat cu mii de insule, unele de mari dimensiuni, ca Marajó, Calypso a început călătoria spre amonte, după ce comandantul Cousteau a urmărit cu încântare, de la bordul elicopterului Felix, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene naturale, mascaret-ul de pe Amazon, generat de înaintarea apelor în sens invers, spre amonte, ca urmare a fluxului oceanic. Fenomenul există şi pe alte fluvii care se varsă în oceane cu maree puternice, dar nicăieri nu are amploarea de aici. Forţa imensă a apei care urcă spală totul în calea sa, dezrădăcinând copacii de pe maluri.

Calypso a înaintat până la Manaus, unde Amazonul se uneşte cu Rio Negro. Oraş înfloritor la sfârşitul secolului al XIX-lea, de o bogăţie fără seamăn datorită exploatării arborilor de cauciuc din junglă, cu o operă celebră, pe scena căreia au cântat mari artişti veniţi din toate colţurile lumii, Manaus a decăzut odată cu ruina afacerilor cu cauciuc natural. Dezvoltarea plantaţiilor de Hevea în Asia de Sud-Est a fost lovitura de graţie.

De la Manaus, Calypso a plecat la Iquitos. În amonte de această localitate, la confluenţa dintre râurile Ucayali şi Marañón, la o distanţă de 3.800 de kilometri de ţărmul oceanului, a avut loc, la 18 septembrie 1982, întâlnirea dintre Calypso şi pluta pneumatică Pirarucu, la bordul căreia au călătorit Jean-M ichel şi membrii echipei sale. Jean-Michel explorase, cu trei însoţitori, Jacques Ertaud, Jean-Paul Cornu, Richard Murphy, şi un ghid peruan, izvoarele ultime ale marelui fluviu, situate în Anzi, pe teritoriul vechilor incaşi. Ei au escaladat muntele Mismi, înalt de 5.600 de metri, situat în partea de sud a Perúului. Torentul care se naşte din zăpezile acestui munte alimentează Río Hornillos, care devine Río Huallaga, apoi Apurímac. Acesta se uneşte cu Urubamba şi formează râul Ucayali. El primeşte apele Marañónului şi, astfel îmbogăţit, ia numele de Amazon. Şerpuind prin junglă, fluviul adună apele nenumăraţilor afluenţi înainte de a-şi uni undele cu valurile Oceanului Atlantic.


Despre carte

Atras încă din adolescenţă de mare, Jacques-Yves Cousteau s-a înscris la Academia Navală din Brest. Aşa începe povestea celui care avea să devină unul dintre cei mai mari oceanologi ai lumii. După ce l-a întîlnit pe Philippe Tailliez, Cousteau a făcut primele scufundări şi drumul i s-a deschis larg spre realizarea celui mai mare vis al său: să cutreiere şi să exploreze oceanele lumii. Visul i s-a împlinit cînd a ajuns la comanda navei Calypso, la bordul căreia, vreme de patru decenii, a străbătut imensul continent albastru. A simţit tot timpul nevoia să afle mai mult, să îmbunătăţească metode şi tehnici şi să le împărtăşească, iar din expediţiile sale au rezultat mii de ore de filmări în adîncuri. Din gheţurile Antarcticii pînă în Marea Roşie, Marea Caraibilor şi Marea Mediterană, Odiseea căpitanului Cousteau ne poartă într-o călătorie fascinantă pe urmele celebrului explorator, mereu dornic să se avînte în necunoscut.

Din cuprins:

Jacques-Yves Cousteau semnează actul de naştere al scafandrului autonom • Misterele fîntînii din Vaucluse • O navă numită Calypso • Filmul subacvatic şi vedetele sale • Călătorie la capătul lumii • Explorarea marilor fluvii • Alcyone, fiica vîntului • Sfîrşitul unei nave legendare • Povara moştenirii


Despre autor

(n. 1936) este biolog, oceanolog, istoric al ştiinţelor, muzeolog. A fost şef de secţie la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Gr. Antipa”, preşedinte al Comitetului Naţional Român al Consiliului Internaţional al Muzeelor, vicepreşedinte al Comitetului pentru Istoria şi Filozofia Ştiinţei şi Tehnicii al Academiei Române. De 45 de ani colaborează la emisiunea „Teleenciclopedia” a Televiziunii Române. A primit numeroase premii, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, în grad de ofiţer. A participat la expediţii în Oceanul Pacific (insulele indoneziene),

în Marea Mediterană şi pe fluviul Saint-Laurent. A publicat 18 cărţi, articole ştiinţifice şi de popularizare a ştiinţei. A editat jurnalul antarctic inedit al lui Emil Racoviţă. Dintre volumele sale, amintim Cuceritori ai adîncurilor. Jacques-Yves Cousteau (1980), O expediţie numită Belgica (1991), Emil Racoviţă şi expediţia „Belgica” (1998), Jacques-Yves Cousteau, amiralul adîncurilor (1999), Umbra cornului de rinocer. Despre animale cu dragoste (2008).

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2854