Ioana Bradea – Înalt este numele tău

este o autoare care nu se grăbește. Și-a publicat primul roman, Băgău, în 2004, editura Est, apoi au trecut șase ani până la următoarea , Scotch, Polirom, 2010 și încă șapte ani până la recentul volum, , , 2017. În timp ce alți autori și-au impus un ritm alert, publică împrăștiat, oriunde apucă, doar pentru a fi prezenți în literatură, parcă și-a impus, din contră, să nu se grăbească. După fiecare și-a luat timp pentru a se reinventa. Autoarea caută noi formule literare, diferite de cele de dinainte, astfel că volumele ei nu seamănă unul cu celălalt, de parcă ar fi fost scrise de persoane diferite. Oricum, se spune că odată la șapte ani se schimbă toate celulele din corpul unui om, astfel că el devine un altul. La fel și literatura autoarei bistrițene, cu fiecare volum devine alta.

Băgău a fost o carte scrisă în spiritul mizerabilist al literaturii anilor 2000, o literatură care își propunea să nu se ia în serios, iar autorii abordau subiecte marginale, personajele lor nu își doreau nimic, având un spirit oblomovian. În plus, nimeni nu a uitat propoziția cu care începe romanul, care foarte curând a intrat în cultura populară, fiind folosită fără ca oamenii să știe exact cui să o atribuie. Apoi au trecut câțiva ani în care autoarea a ieșit din scena literară și s-a întors cu un roman pe care nici criticii, nici cititorii nu au știut unde să îl încadreze, cum să îl citească și au fost foarte rezervați în privința lui. Scotch a fost un roman complet diferit de primul, mai degrabă un lung poem distopic despre o lume industrializată, care avea ca personaj principal o fabrică ruinată și dezolantă.

Au mai trecut câțiva ani buni și autoarea a publicat o nouă carte, Înalt este numele tău, la fel de atipică și care nu seamănă nici nu prima, nici cu a doua. Cartea este un fals tratat istoric despre Bistrița medievală a secolului al XVI-lea, care are în centru poveștile a patru personaje diferite, fără o aparentă legătură între ele, narate de doi naratori diferiți, ale căror voci se întrepătrund și se completează, cititorul nefiind niciodată prea sigur în privința celui ce povestește. Cartea nu poate fi prea bine încadrată într-un gen anume, narațiunea fiind prea puțin susținută pentru a fi o nuvelă sau un roman scurt, nefiind nici un lung poem, nici un monolog, nici un eseu, cu toate că există elemente din toate aceste genuri. Dar important nu este să încadrăm volumul autoarei într-un gen, fiindcă ratăm ceea ce e cu adevărat important: bogăția estetică a acestei cărți de nici 100 de pagini. De mult timp nu am mai citit o carte cu o frază atât de bine lucrată, în care nu există surplusuri sau cuvinte care să nu-și aibă locul.

Citind-o, îmi pare că autoarea a încercat să imite, cu succes, rolul unui scrib care este angajat să scrie istoria orașului, dar în timp ce scrie atenția îi este atrasă de lucrurile mărunte, de personaje insignifiante, de clădiri, de umbre, de veșminte, unghere și ascunzișuri. Din când în când, pentru a menține iluzia cronicii, mai introduce și câte o figură importantă, precum pe cea a domnitorului Petru Rareș, care face o vizită ce se lasă cu moartea consilierului orașului, însă nu se abate prea mult asupra lui, întorcându-se foarte repede la siluetele celorlalte personaje: un fost jude al cetății care se află în centrul uneltirilor, Margareta, fiica acestuia, vândută pe 500 de florini, o țărancă de 17 ani, Maria, ucisă cu pietre pentru desfrâu și un arhitect, care încearcă să facă din clădirea la care lucrează sufletul orașului.

Cu toate că autoarea nu pare foarte interesată de poveste și vrea mai degrabă să recreeze o atmosferă interioară, poveștile celor patru personaje sunt scrise într-un stil alert, dur, care aduce aminte de primul ei roman. Autoarea știe să surprindă detalii care îți rămân în minte. Nu o să îmi iasă prea curând din minte imaginea pantofilor pe care Maria îi găsește în podul casei, moștenire de la mama ei moartă, și pe care îi încalță pentru primul și ultimul ei drum la oraș,  iar apoi, când este îngropată de vie, îi are în picioare, de parcă ar aștepta să fi salvată, de parcă ei i-ar garanta scăparea. Dar nu se întâmplă nimic din toate acestea, și pana scribului îi înregistrează pieirea:

Abia târziu, când nimeni nu-şi va mai aminti de încălțările cu care ai fost aruncată în groapă, nici de chipul, de ochii sau de obrajii tăi, degetele obosite ale scribălăului din cetate vor mâzgăli repezit, în catastiful pe care îl poartă mereu sub braț, câteva cuvinte despre tine şi despre fiica lui Urban Seufel din Mettersdorf, condamnată tot azi la îngropăciune de vie, după ce a rămas grea, a născut într-un lan de porumb, şi-a sugrumat odrasla, dar n-a îngropat-o îndeajuns de adânc, i-au găsit porcii mânuța înghețată şi i-au mâncat-o.

În fapt, întreg volumul pare mai degrabă o rugăciune adresată unui Dumnezeu pe care personajele îl caută, pe care l-au uitat, de care s-au lepădat sau căruia vor să-i aducă laudă. Sunt fragmente lungi care par a fi fost scrise mai degrabă de un psalmist, care își dedică viața înțelegerii Lui și rostirii numelui Său. Autoarea pare că a ajuns la o înțelegere atât a credinței, fiindcă a scris pagini de o remarcabilă frumusețe despre rugăciune și mântuire, precum și a păcatului, pe care îl descrie nu în contrast cu credința, ci ca făcând parte din calea firească spre Dumnezeu. este o carte a căutărilor și a dorinței de a înțelege numelui Lui Dumnezeu, care este nesfârșit, motiv pentru care autoarea își lasă volumul neîncheiat, a dragostei, care uneori aduce moartea, sau a cunoașterii, care aduce cu sine înțelegerea faptului că ai găsit ceea ce căutai atunci când începi să privești mai mult în interior.

Titlu: Înalt este numele tău
Autor: Ioana Bradea
Editura:
An apariție: 2017
Număr pagini: 96
Preț: 19.01 Ron

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ion-Valentin Ceaușescu
Co-fondator SB, Redactor-editor

Absolvent al Facultății de Litere (secția LUC) și al masterului TL-LC (2014), ambele la Universitatea București, este redactor-editor SB. Coordonator „Scrie-ți Povestea în Iași” (happening interactiv, în cadrul FILIT Iași). În 2015 debutează cu volumul de versuri „La o țigară cu umbrele” (Ed. Karth). Valentin este pasionat de rock, fotografie și poezie.

Număr articole publicate : 230