„Deviații de stereo” de Ioana-Cristina Casapu [fragment]

Deviații de Stereo este o analiză colorată și pe alocuri ironică a generației Facebook și a felului în care viața acesteia, trăită pe jumătate în concret și pe cealaltă jumătate online, se transformă dramatic. Iubirile, prieteniile, bețiile la spartul târgului în club, întâlnirile la cafea și despărțirile făcute cu block și spam, toate se schimbă la față și capătă această nouă dimensiune, în care odată intrat, percepi și trăiești viața cu un atu sau un deficit în plus: butonul de Like. ()



Facebook are timeline şi vede tot-tot, şi atunci când crezi că nu vede şi-ncerci să te ascunzi, ţi-arată, pe bucăţele, cine erai acum nu foarte puţine luni, nu foarte mulţi ani, când ţi-ai declarat viaţa aici, în învălmăşeala asta de etichete, cereri de prietenii, plăceri vinovate şi îmbrânceli. Ţi-arată cine erau şi amicii pe care nu i-ai întâlnit niciodată. La început e foarte amuzant, e o restrospectivă drăguţă, e ca atunci când foloseşti cuvântul “drăguţ” pe messenger şi e ca şi când îţi vine să vomiţi. Apoi te uiţi mâhnit la tine, la ei, la cine eraţi, râzi, că ce poţi să faci altceva, la trecut, ca prostul la sat, îţi spui că erai, că eraţi tineri, nepăsători, imaturi, gălăgioşi, simpli, tâmpiţi în seninătatea voastră de la început de viaţă, început de joburi, început de inimă. Cauţi motive generoase pentru starea ta curentă, îţi proslăveşti blazarea, cinismul e un lucru bun şi, mai ales, dobândit. E ca o primă de Crăciun pe timp de criză, e recompensa după ce te-ai tăvălit un an doi trei prin căcat şi te-ai simţit cel mai singur, netot, neom, neiubit dintre Pământeni. E lumina de la capătul Controlului. E înţelepciunea amară care te face acum inabordabil şi exigent în privinţa prietenilor, trupelor pe care le asculţi şi ciorapilor Paul Smith cărora le rupi eticheta dimineaţa pentru că ai văzut într-un film că e mai simplu să-ţi tot alimentezi stocul de şosete decât să le speli. Uneori te simţi bătrân, alteori te simţi fraier. Alteori, zburdă în tine un soi de fluture mare al dimineţii iubirii, pe care îl scoţi afară imediat cu o spălătură stomacala pe bază de shoturi. E totuşi, ceva periculos şi nesăbuit să te îndragosteşti acum. Ţi-ai pierde toată credibilitatea, te-ar podidi fricile, ar fi de neconceput. Postezi ceva pe facebook în legătura cu asta, pentru că ţi-ar fi plăcut, totuşi, să te mai îmbeţi din inocenţa aia pe care, dacă n-ar fi existat unealta asta socială care să-ţi amintească cum te-ai prostit cu înaintarea în vârstă, n-ai fi uitat, desigur, că o ai.


foto: Ionuț Staicu

  s-a născut la București. De formare economist, a ales scrisul ca mediu de expresie, și fotografia ca mijloc de comunicare atunci când a simțit că nu-și mai găsește cuvintele. A urmat o carieră jurnalistică din 2006, în paralel cu afilierile la diferite agenții de publicitate locale. În 2014 a deschis propriul birou de creație, colaborând în proiecte de producție media, de comunicare și la expoziții și festivaluri de artă contemporană din București, Barcelona și Berlin. Este producătoarea proiectului de fotografie internațional Romanian Polaroid Photographers. În prezent este directorul regional al publicației americane Thought Catalog Europe.

www.ioanacasapu.com

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2903