Scriitoarea spaniolă Care Santos nu mai are nevoie de nicio introducere pentru publicul român, pentru că este prezentă de ceva timp pe scena cărturească autohtonă prin traducerea romanelor sale la editura Humanitas și prin prezența fizică la lansări și târguri de carte. Colega mea, Andreea Banciu, a intervievat-o delicios pentru SemneBune.ro, iar eu v-am povestit deja cu mult entuziasm despre Aerul pe care îl respiri. Acum mă voi entuziasma din nou și vă voi îndemna să citiți și Încăperi ferecate, al doilea roman din seria barceloneză a autoarei.
Cartea urmărește destinul a patru generații dintr-o familie barceloneză, pe parcursul a peste 100 de ani de istorie spaniolă, catalană, barceloneză și individuală. Așa cum ne-a obișnuit, Care Santos jonglează cu ușurință între planurile temporale în care trăiesc personajele sale, alternând istoria din secolul XIX cu schimburi de mailuri din secolul XXI și dând fiecărei generații uneltele de scris de care dispuneau la momentul la care au trăit. Scriitoarea se folosește extensiv de epistole scrise cu cerneală pe hârtie de corespondență, de articole din ziarele vremii, de scrisorile timbrate pe care doar conservatorii le mai folosesc astăzi, de poșta electronică pe care o avem toți la vârful degetelor și, nu în ultimul rând, de extrase din enciclopedii și albume de artă, pentru a da viață personajelor sale și pentru a le da ocazia să își spună singure povestea în mare măsură.
Atât metodele scriitoricești ale lui Care Santos, cât și pendularea constantă a acțiunii între cele trei secole de istorie, te face să crezi că timpul însuși este personajul principal, sau chiar cel care dirijază din umbră destinul personajelor. Pare că familia pictorului catalan Amadeo Lax, este condamnată să revină ciclic la încăperile ferecate ale unui trecut pe care fiecare generație a încercat să îl îngroape. Prima încăpere pe care familia Lax o închide pentru totdeauna este camera Violetei, mezina familiei, care moare de leucemie la vârsta de 16 ani. Această cameră va fi zidită, pentru a păstra intactă amintirea dureroasă a pierderii Violetei. O altă încăpere ferecată și zidită este descoperită în secolul XXI de o echipă de muncitori care renovau vechea reședință a familiei Lax, pentru a o transforma în bibliotecă, apoi într-un muzeu dedicat pictorului catalan. Vă voi lăsa să aflați singuri ce secret teribil se ascundea în spatele zidurilor, pentru că această descoperire este centrală în roman și în jurul ei se construiește intriga principală.
Pe fundalul istoriei cât se poate de reale și bine documentate a orașului Barcelona, într-un secol al transformărilor, revoluțiilor industriale și emancipării femeii, Care Santos ne prezintă destinul familiei Lax, începând cu părinții personajului de referință, Amadeo. O cunoaștem pe mama lui, doamna Maria del Roser, o femeie modernă a timpului său, cu viziuni largi și opțiuni surprinzătoare, cum ar fi spiritismul (un subiect important în roman). Soțul ei, domnul Rodolfo, tatăl lui Amadeo, este un bărbat inovator, un om de afaceri cu o viziune măreață, respectat ca industriaș, dar și ca om. Prin comparație cu tatăl său, mai ales după moartea acestuia, când este nevoit să preia afacerile familiei, Amadeo pare un flăcău răsfățat, caracterizat mai degrabă de fuga de responsabilitate decât de asumarea ei. Rămâne un mister până aproape de final caracterul adevărat al pictorului catalan, care bulversează, șochează și demontează cutumele prin deciziile și comportamentul său. Îl mai cunoaștem și pe fratele lui Amadeo, Juan, un personaj ce contrastează puternic cu caracterul fratelui său și care, la rândul său, este iremediabil afectat de acțiunile răzbunătoare ale personajului central).
„Să te naști, să mori, iar între timp să găsești ceva de făcut. Cam asta e viața, simplificând puțin.” (pag. 301)
Care Santos împletește narațiunea și din perspectiva femeilor care gravitează în jurul lui Amadeo Lax: soția și muza sa, Teresa – victimă inocentă a pictorului, deși, în mod ciudat, și iubirea vieții lui; Concha – doica devotată care îl crește și îl iubește, în ciuda faptului că îi ghicește de timpuriu latura întunecată a caracterului; Olympia – artistă transformată de Amadeo Lax în vedetă și sclavă sexuală dintr-o simplă muncitoare în fabrică, cu unicul scop de a se răzbuna pe fratele său, care o iubea și, spre final, dar totuși de o iportanță majoră în poveste, Laia, cameristă în casa familiei Lax, despre care aflăm că a fost martora unei crime, a devenit amanta lui Amadeo și noua lui muză, într-o perioadă artistică de care lumea artelor află abia în secolul XXI.
Romanul abundă în nume și legături de rudenie între ele, legitime sau nu. Majoritatea personajelor sunt fictive, chiar dacă bazate în mare parte pe frânturi din viețile unor personalități reale ale acelor timpuri (așa cum este cazul pictorului Amadeo Lax). Însă Care Santos a strecurat în paginile cărții și oameni care au trăit cu adevărat, concomitent cu personajele Încăperilor ferecate, dând autenticitate romanului și demonstrând, încă o dată, cât de minuțioasă este documentarea autoarei atunci când scrie despre orașul Barcelona, pe care îl iubește atât de mult și despre generațiile care l-au construit, sculptat și reinventat până la forma lui actuală. Pentru a rezolva dintre dilemele cititorului cu privire la personaje, Care Santos a inclus la finalul cărții o listă cu toate numele care apar în roman, făcând diferența între cele reale și cele fictive (paginile 408-415).
Încăperi ferecate este un roman complex, construit de Care Santos, cu o minuțiozitate incredibilă, cu multe ițe aparent fără legătură, dar care se vor țese pe parcurs într-o pânză deasă pe care vom desluși destinul unei importante familii barceloneze. Niciuna dintre povestirile, extractele din ziar, intrigile, personajele și întâmplările pe care autoarea ni le servește pe rând, și într-o ordine aleatorie, la prima vedere, nu prisosește în vreun fel în alcătuirea imaginii de ansamblu pe care o vom dobândi la final. Stilul este aproape de cel al unui roman polițist, în care cititorul încearcă constant să ghicească cine este făptașul și își schimbă opțiunile în funcție de informațiile pe care le primește din fiecare capitol citit. Diferența este că în Încăperi ferecate cititorul este lăsat să ghiceasă și cine este victima, nu doar agresorul, iar simpatiile și antipatiile față de personaje se pot schimba de la o pagină la alta, pe măsură ce noile fațete ale unui personaj sunt oferite de Care Santos cu grația unui crupier experimentat care întoarce cărțile la o masă de BlackJack.
Vă îndemn să citiți Încăperi ferecate, precum și celelalte cărți ale aceleiași autoare, apărute în colecția Raftul Denisei la editura Humanitas Fiction, pentru a vă îndrăgosti iremediabil de Barcelona, de Care Santos și de parfumul unor timpuri al căror ecou se poate încă auzi pe Rambla. Seria dedicată Barcelonei de Care Santos include și romanul Poftă de ciocolată, a cărui recenzie a apărea pe SemneBune.ro foarte curând.
Titlu: Încăperi ferecate
An aparitie: 2013
Număr de pagini: 416
Format: 13×20 cm
ISBN: 978-973-689-626-2
Colectie: Raftul Denisei
Autor: Care Santos
Traducere: Marin Mălaicu-Hondrari
