„Hotel Universal” de Simona Sora va apărea în Franța

Editura franceză Belfond va publica romanul Hotel Universal, de , în luna octombrie a acestui an, în traducerea lui Laure Hinckel.

Este cea de-a doua traducere a romanului premiat de Academia Română (Premiul Ion Creangă, ediția 2014), finalist la Premiul literar Augustin Frăţilă, ediţia 2013, şi cîştigător al Premiului revistei Accente pentru proză.

Romanul a mai apărut în 2014 la editura croată Bozicevic, traducere de și .

Hotel Universal a apărut în anul 2012 în colecţia Ego. Proză a Editurii Polirom, iar în anul 2014, în colecţia de bestselleruri a editurii, Top 10+.

Ficţiune autobiografică şi exerciţiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi dispărute, o lume amestecată, cosmopolită şi crudă, însă cu valorile esenţiale intacte.

Romanul este disponibil şi în ediţie digitală.

Sora-Simona-Hotel-Universal 

Se spune că, la început, Hotelul Universal se afla exact în centrul Bucureştilor. Loc straniu, cu nenumărate cotloane şi pivniţe încurcate, hotelul de pe Gabroveni a avut mai multe vieţi: a ars de cîteva ori, s-a refăcut şi a fost martorul unor dramolete consemnate în cronicile vremurilor. A supravieţuit, cu multe modificări, perioadei comuniste, iar după 1989 a devenit cămin studenţesc, trăind o a treia viaţă, la fel de imprevizibilă, pînă să fie revendicat de foştii săi proprietari şi închis recent.

 

Hotel Universal e un roman extraordinar, cu o frază rară, unduioasă, ambiguă (somnambulă?) şi, în acelaşi timp, de mare precizie, cum puţini o au în scrisul românesc; pe umerii acesteia a construit o lume unică, răvăşitoare, un veac (şi mai bine) de matriarhat (în care şi bărbaţii sînt mai curînd femei), ţesut subtil şi profund, senzorial, fantasmal şi spiritual, un veac scăldat în melancolie şi o lume care e, în acelaşi timp, dezechilibrată şi armonioasă. Senzaţia pe care am avut-o la lectură a fost una de frumuseţe răvăşitoare, deşi n-ar trebui să uităm complexitatea, foile şi straturile acestei lumi, adînca lor relevanţă umană şi istorică.” (Sanda Cordoş)

„Cred cu tărie că în Simona Sora se ascunde un prozator cu simţire acută, cu gustul misterului psihologic turnat în retortele unui senzualism ardent. Prea mult, prea subtil şi prea bine se simte autoarea între arcanele scriiturii corporalităţii, ca să nu întrevezi scriitorul «cu adînci păcate» ascuns tăcut şi pînditor, cu cearcăn voluptuos, îndărătul dosarelor bucşite ale grefierului hermeneutic.” (Dan C. Mihăilescu)

Simona Sora (n. 8 iulie 1967) a publicat cronici literare, studii, eseuri, traduceri în reviste culturale române şi străine, prefeţe şi postfeţe la diverse volume de literatură contemporană. A predat la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.

A tradus volumul Crezul meu de Carlos Fuentes (Editura Curtea Veche, 2005) şi se numără printre autorii antologiilor Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (, 2008) şi Prima mea carte (Editura ART, 2011). A publicat eseurile Regăsirea intimităţii (Editura Cartea Românească, 2008) şi Ultima Thule. Fortăreţe dacice din Munţii Orăştiei (Artec, Spania, 2009).

A primit, pentru volumul Regăsirea intimităţii, mai multe premii: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor; Premiul pentru debut al revistei Observator cultural; Premiul pentru exegeză în proza românească, oferit în cadrul „Colocviilor romanului românesc contemporan”, Alba Iulia; Premiul pentru debut al revistei România literară. A fost finalistă a secţiunii de literatură în cadrul Marilor Premii Prometheus decernate de Fundaţia Anonimul. Este doctor în Filologie (2007), cu o teză despre intimitate şi corporalitate în literatură. Membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Semnu' Bun

Avatar
Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.