Paul Auster – Trilogia New-York-ului

Trilogia New York-ului.jpgTrilogia New-York-ului de cuprinde trei texte (, și ) – inițial publicate separat și ulterior reunite sub un singur titlu. Deși diferite la nivel de conținut, la nivel de construcție narativă și tematică împărtășesc câteva caracteristici comune: metaficțiunea, care punctează constant dorința scriitorului de a termina povestea pe care ar trebui s-o nareze, sfârșind prin povestirea procedeelor în cheie ironică, tema identității, corelată cu tema doppelgänger-ului, iar genul narativ care este luat în răspăr în cazul acestor texte este cel detectivistic.

Toate cele trei texte sunt generoase în referințe livrești – în special autori americani ai secolului al XIX-lea, care l-au influențat pe Auster (Henry David Thoreau, Edgar Allan Poe, Herman Melville, Walt Whitman). Quinn din scrie romane polițiste sub pseudonimul William Wilson, după proza cu același nume a lui Edgar Allan Poe, iar această proză ilustrează tema identității duble. Statutul naratorului este încă de la început pus sub semnul incertitudinii și al histrionismului. Personajele își asumă identități ale unor autori cunoscuți, cum este Melville sau însuși (contactat în calitate de detectiv și solicitat într-un caz care este preluat de Quinn, care-și asumă identitatea lui). Vocile auctoriale și ale personajelor se amestecă într-un mic Turn Babel de identități care te poate intriga sau îți poate crea plăcere intelectuală, căci una dintre funcțiile unei cărți este aceea de a te distra – bineînțeles că prețul pentru o astfel de distracție, în cazul lui , nu este facil.

Râsul lui este inteligent, livresc, într-o notă postmodernă. Cine vrea să râdă cu Paul Auster, trebuie să fi râs înainte cu Don Quijote și cu toți autorii pe care îi menționează, pentru a înțelege de ce una dintre cărțile preferate ale lui Quinn (chiar Don Quijote) este numită lectură imaginară – și cum toate acestea nu sunt decât puneri în abis ale propriului text. Paul Auster chestionează constant verosimilitatea textului și a autorului însuși. Unul dintre personaje se întreabă retoric:

Ar fi oare posibil, se întreba el, să privești lumea în față și, cu cea mai deplină convingere, să torni minciuni și inepții? (p.91)

Răspunsul este favorabil, pozitiv, de vreme ce adevărurile sunt perisabile și greu de verificat, ceea ce îi rămâne unui autor de făcut este să își impună propriul adevăr adevărurilor tuturor, de obicei unul lipsit de scop – ca și în cazul noului roman francez – fără finalitate morală sau de altă natură, adevărul lui este o șaradă bine construită, căci, așa cum spune Quinn:

Majoritatea oamenilor nu dau importanță lucrurilor acestora. Privesc cuvintele ca pe niște pietre, ca pe niște obiecte mari, imobile, lipsite de viață, ca pe niște monade ce nu se schimbă niciodată. (p. 91)

Sau mai concret, în ne este oferită o altă cheie a celor trei texte:

La urma urmei, fiecare viață nu este altceva decât suma faptelor întâmplătoare, o cronică a intersecțiilor hazardului, a întâmplărilor fericite, a evenimentelor fortuite care nu divulgă nimic altceva decât totala lor lipsă de scop (0p. 266)

Paul Auster.jpg
foto: www.nydailynews.com

În , tema dublului este și mai evidentă. Blue este angajat să îl urmărească pe un anume Black care nu făcea mai nimic toată ziua. Personajele flanează pe străzile haotice ale New York-ului, printre clădirile agresive, urmați de nori masivi și inspizi, cu scări ascunse, ieșiri nemarcate și tot felul de cotloane întunecate, iar detectivul care crede că este priceput în a urmări pe cineva ajunge, în cele din urmă, să fie el însuși urmărit.

În Camera încuiată, acțiunea se concentrează pe dispariția unui anume Fanshawe (un titlu de carte al lui Nathaniel Hawthorne) care își lasă manuscrisele soției sale și este treptat înlocuit de prietenul său din copilărie. Auster apelează constant la identitatea celorlalți pentru a revela un singur personaj – poate pe el însuși.

Trilogia New York-ului poate prilejui unui cititor care îndrăgește parodiile, rescrierile unor cărți/idei canonice o experiență și o lectură plăcute și relaxante prin ingeniozitatea tehnicii autorului și apelul constant la inteligența cititorului.

Titlu: Trilogia New York-ului
Autor: Paul Auster
Traducere din limba engleză și note de: Livia Szasz
Editura: Art
An apariție: 2015

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Elena Donea

Elena Donea
A terminat masteratul de Studii literare din București. Îi plac poezia, teoria literaturii, literatura comparată, pisicologia și flanările lungi prin București.