Gabriel Osmonde – Cele 20.000 de femei din viața unui bărbat

cele-20000-de-femei-din-viata-unui-barbat_1_fullsizeCând citești un titlu precum ,,Cele 20.000 de  femei din viața unui bărbat” , nu te poți gândi la altceva decât la o listă cu trecutul amoros al unui octogenar aflat pe patul de spital și care, simțindu-și sfârșitul aproape, se gândește să lase un manual de cucerit femeile. Te mai poți gândi și la varianta unui Don Juan modern care, la un moment dat, s-a gândit să facă o pauză de 30 și ceva de ani de căsnicie, ca apoi să reia lista cuceririlor de unde a lăsat-o. Oricum ai da-o, e imposibil de estimat, logic vorbind, ca un bărbat să aibă 20.000 de femei. Să aibă la modul sexual. Asta dacă nu cumva se calculează și privirile fugitive ale femeilor de pe stradă, magazine, restaurante, evenimente, biblioteci, budă, poștă (acolo oamenii au timp destul să se analizeze și să își examineze reciproc noroiul de pe pantofi) etc.

Pentru că titlul cu pricina aparține unui roman, suntem obligați să-l interpretăm metaforic. ,,Cele 20.0000 de femei din viața unui bărbat” (publicat în 2004 și tradus la în 2015) , romanul lui Gabriel (pseudonimul lui Andrei Makine) n-a stârnit atâta vâlvă ca Adulterul lui Paolo , deși, în speță, este mult mai porno decât acesta. Previzibil, acțiunea se petrece pe un vas de croazieră, unde Alexis, bărbat divorțat cu gânduri de suicid, încearcă să dea un ultim sens existenței sale.  De obicei, bărbații trecuți de 50 de ani aleg varianta meditației pe mare, la bordul unui iaht luxos, înconjurați de pahare cu picior metric pe ale căror funduri se află măsline verzi. Lângă pahare se află și nimfele generatoare de plăceri și de iluzii. Pentru moment, soluția există și pare durabilă. În cartea lui se simte o oareșce timiditate de    adolescent întârziat, așa cum există și la Philip Roth în Teatrul lui Sabbath, combinată cu atmosfera nostalgico-sexuală din ,,Luni de fiere” a lui . Cireașa de pe tort este, însă, structura narativă similară cu ,,Povestea târfelor mele triste” a lui G.G. Marquez. De aici devine interesant: comportamentul lui Alexis se transformă complet, ca și când vasul de croazieră ar fi vrăjit, iar creierul lui începe să nască halucinații peste halucinații combinate cu o stare febrilă de paranoia. Se aleargă singur pe vasul de croazieră, crezând că ceilalți oameni au fost omorâți și că cineva, evident, va veni să-l omoare și pe el.1261026541

Mi s-a părut destul de deplasată ideea lui -Makine de a a-l transforma pe Alexis într-un animal prins într-o capcană imaginară. Pe lângă asta, n-am înțeles de ce Alexis pare a suferi de manii sexuale și de ce ține musai să devină epigonul hibrid dintre și Bruckner. Mi se pare un roman slab. Motto-ul adolescenței lui Alexis a fost să iubească o femeie în fiecare zi a vieții lui. Căsătoria însă, copie xerox după cea a părinților lui, îl inhibă și-l frustrează în asemenea măsură încât dorul de femeie străină îl acaparează. Se îmbarcă pe Queen of baltic cu speranța că își va redobândi tinerețea, că escortele de lux îi vor aduce soluții pentru veșnicele sale probleme.

N-am înțeles, așa cum spuneam, de ce Alexis trebuie să aibă, de la un punct încolo, un comportament de persoană instabilă psihic cu reacții halucinogene. Cum răspunsul e demn de un început de banc precum „De ce a trecut puiul strada?!”, m-am lăsat dusă de val pe mâna lui , înfigându-mi un piron în cap cum că sigur totul se va termina într-un anumit fel care să-mi ia maul.

M-am gândit că, fiind a doua carte scrisă de Makine sub pseudonimul lui G. , scriitura este altfel, mult mai neverosimilă ca romanele publicate sub numele de Andrei Makine. Adică totul se schimbă când individul își alege pseudonimul; putem spune că există un soi de bipolaritate a stilului literar?

N-am priceput „ceea ce vrea să transmită autorul”, iar singurul element autentic din roman, să zicem, e reprezentat de halucinațiile și coșmarurile pe care Alexis le are de parcă l-ar fi bătut soarele în cap pe vasul de croazieră. Unele descrieri referitoare la sexualitate par desprinse din texte rudimentare din reviste pentru bărbații anilor 1990. În rest, există combinații de idei (voluntare sau nu) pe care le-am găsit, așa cum am spus la început, la Marquez, Coelho, Bruckner.  Mă gândeam să fac o referire și la Marchizul de Sade, dar deja intrăm pe alt tărâm al poeticității.

 

Autor: Gabriel Osmonde

Titlu: Cele 20.000 de femei din viața unui bărbat

Editura: Univers

Anul apariției: 2015

Traducător: Irinel Antoniu

ISBN: 978-606-8631-67-7

Pagini: 224

Preț: 34,90 lei

Surse foto: 1, 2

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ruxandra A.
Redactor - editor SB

A absolvit Facultatea de Litere din București. E pozar amator și scrie fie poezie, fie proză. N-a publicat nimic deocamdată. Muzica rock e a doua lume în care se refugiază. Prima o reprezintă cărțile.

Număr articole publicate : 155