5 cărți must-read ~ s26/2015

Dăm startul aventurilor de vacanță. Atât vă spun.

samantha everton,  cafe
Cafe © Samantha Everton, 2015
  • Vali și dorul de ducă, un roman musai-de-citit. Nikos Kazantzakis, „Căpitanul Mihalis. Libertate sau Moarte”

Căpitanul Mihalis este un roman zguduitor prin profunzimea, prin teme, subiecte, prin curajul scriiturii, prin destinele zugrăvite în el, prin poveștile atât de omenești. Trăiești cu personajele, înțelegi de ce se zbat atât, te înfurii odată cu ele sau le disprețuiești. Atât de bun este autorul, încât de trage după el în poveste. Chiar dacă este obositoare pe alocuri, lectura acestui roman îl va răsplăti din plin pe cititorul atent și dedicat.

CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

  • Pentru că niciodată nu avem suficientă comedie în viața noastră, Ruxandra scoate din joben un Păcală ceh. Jaroslav Hašek, „Peripețiile bravului soldat Švejk”

Deși poate părea amenințător din cauza dimensiunii, romanul este, în ceea ce mă privește, un instrument inteligent de a pătrunde și mai adânc în subteranul uman (nu că am avea acces așa cum ne-am dori). Probabil că autorul n-a decis ca scopul cărții să fie umorul necontenit al cititorului, adică nu vă așteptați să fie o carte dedicată consumului de bere și de semințe; am un sentiment că Hašek a scris-o pentru a arăta lumii cum patriotismul se ofilește cu fiecare zi petrecută pe front, cum omul se transformă într-un biped cu creier înecat de frica morții.

CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

  • Ce-ar fi vara fără o mică escapadă amoroasă? French lit, de la Marius. Hélène Grémillon, „Confidentul”

Având o dinamică oscilantă, cu puncte de maximum şi de terminus inserate, subtil, în prima parte, şi cu o mărturisire menită să facă lumină în viaţa eroinei, în cea de-a doua, romanul pune pe tapet drama unei mame-surogat ce-şi vede pruncul în braţele femeii cu care încheiase un anumit pact, şi al cărui tată era soţul mamei adoptive. Având pe fundal febra primilor ani ai Celui de-al Doilea Război Mondial, povestea poartă amprenta tulburărilor care cuprinseseră Franţa, a ocupării Parisului de către armata celui de-al III-lea Reich şi a dezbinării relaţiilor de familie.

CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

  • Trecem granița la nord, aruncăm un ochi la capra vecinului. Loredana zice că de data asta chiar merită. László Krasznahorkai, „Satantango”

Combinând elemente de realism magic cu scene rupte dintr-o realitate crudă pentru mulţi maghiari ai acelor timpuri, Krasznahorkai uimeşte prin precizia de chirurg cu care face o anatomie a personalităţii distincte a fiecărui personaj în parte, eliminându-se pe sine complet din această ecuaţie şi lăsând impresia clară că romanul este construit nici măcar de un autor omniscient, ci de poveştile fiecărui personaj aduse laolaltă printr-un set de circumstanţe cu aromă de destin. O execuţie de excepţie, „Satantango” depăşeşte multe limite pe care alţi autori ori au încercat şi nu au reuşit, ori pur şi simplu nici nu s-au gândit vreodată să le treacă. Introspecţia rece, lucidă, echilibrează perfect dozajul de fantastic şi de inconstanţă, iar grupul de personaje născocite de Krasznahorkai poate fi urât şi iubit în egală măsură de către cititor, în baza trăsăturilor mult prea umane ale acestora şi a slăbiciunilor care îi caracterizează.

CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

  • Parcă nu e de ajuns întotdeauna să citim, iar cum creativitatea e de dorit la orice vârstă, Ciprian vă încurajează să puneți mâna pe pensulă. Nu să demonstrați talente (au ba!), dar să scăpați nițel de stres. Millie Marotta, „Tărâmul viselor”

Îmi place foarte mult tipul acesta de carte-obiect, pentru că poți să descrii ce ai adăugat, să notezi versuri pe marginea paginilor, sau chiar poți naște povești pe care să le scrii pe foaie, separat. Poți cânta ce-ai colorat, dacă îți aduce un confort psihic. Poezia culorilor, formelor, figurilor rezultate poate fi în scop educativ și terapeutic deopotrivă. Te poți lăsa cuprins de culoare sau poți capta imaginile în versuri care să rezoneze cu momentul colorării spațiilor albe. Nu trebuie ritm, rimă și nici un limbaj plin de tropi, ci doar ceea ce simți în acel moment.

CRTPD-icon  [Cumpără de aici]

Nu știu voi ce faceți, dar noi n-ajungem la mare încă, așa că, având grijă să nu vă plictisiți, recomandăm să aruncați un ochi și peste noul nostru Calendar de evenimente.

Pe curând!

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Isabela

Isabela
Isabela este absolventă a Facultatății de Psihologie din cadrul Universității București și vede cititul ca o formă de terapie, la fel ca și dansul, muzica sau fotografia. Funcționează pe principiul: avem nevoie doar de puțină frumusețe. Zi de zi. Puțin câte puțin. Peste tot.