Zici Queen, zici Freddie Mercury. Din păcate! Nu e chiar așa, deși în orice structură intrumentală cu ieșire la public „front-man-ul” este identificat cu trupa.
Trupa Queen a însemnat enorm din 70 încoace și a adus în visteria universală concepte noi, sunete inedite, mișcări sociale prin poetica textelor pătrunzătoare. Nu ar trebui să fie un semn de egalitate între Freddie și Queen. Pentru tinerii care se scobesc în nas și dau cu card-ul lu tăticu’ prin cluburi, Radio Gaga, We will Rock You, I want to break Free și încă vreo două-trei piese înseamnă jumătate din ce-a produs Queen. Consumerismul pe trepte sociale și lipsa unei culturi muzicale îndeamnă doar la ce e actual și la modă. Așa era și-n anii 60 și în 70… și pînă la urmă, tinerii nu trebuie judecați prea aspru. Poate educați și încurajați să cunoască orice, apoi să decidă cu ce vor rămâne.
Ce zice la repezeală Wikipedia? Iată ce au spus topurile vremii, adică nevoile mercantile ale unui marketing cultural de masă:
Iată ce nu găsim în Topuri, dar trebuie menționate.
Dacă avem timp și bani, luăm discografia pe bucăți (cu furculiță și cuțit – nu în sistemul „fast-food” ori șaormerist autohton), observăm că există piese savuroase, „digerabile” nu doar „comestibile”.
Ce-ar trebui reamintit de pe primul album (Queen, 1973) este opera „Great King Rat” (compoziție Freddie Mercury).
De pe același album, piesa „Liar” (compoziție Freddie Mercury) are la fel de spectaculoase ruperi de ritm progresiv obsesive, balansează melodrama rock cu accente hard (ca unele piese mult mai mediatizate și cocoțate prin topurile vremii). Meritau mai multă „vizibilitate” din punctul nostru de vedere. „In these days in 1973, Side Two of the vinyl LP commences with Freddie’s uncompromising six and a half minute epic, Liar” (site oficial), iar asta înseamnă să ai destulă doză de nebunie să fii sincer și, deci, vulnerabil la tot ce poate urma. Dar asta înseamnă artă, parcă, nu?!
De pe albumul al doilea putem evidenția „The Loser In The End”, o piesă diferită de restul albumului, dar mai ales lipsa lui Freddie „For the first time on record, Brian May sang one of his own compositions on this LP, Some Day One Day, on which he also plays acoustic guitar as well as electric. It is a little known song, as is The Loser In The End, the second song to be written and sung by Roger Taylor (the first appearing on the debut long player), and it too featured in the live performances of the day, although on stage sung by Freddie.” (site oficial)
„You and I” este o compoziție John Deacon care ar fi trebuit țintuită în topuri, la fel de bună ca piesa colectivă „Somebody To Love”. De pe albumul apărut în 1976 „A Day At The Races”.
Încă o piesă care a trecut prin spatele cortinei și nu a reușit să ia prea multe aplauze este „Mustapha” (Vontap ist ahiln avil ahiln adhim Mustapha, Aleikum Salaam hey!), prima melodie pusă pe cel de-al șaptelea album de studio, în 1978. Contrar așteptărilor, albumul nu este Jazz, deși poartă acest nume. Versurile aduc aminte de originea lui Freddie, conțin cuvinte în engleză, arabă, persană și se pare că și unele inventate pentru ritm și rimă; cuvinte reconoscibile ca „Mustapha”, „Ibrahim” și fraze ca „Allah, Allah, Allah we’ll pray for you”, „salaam alaykum” și „alaykum salaam”.
Aș conchide cu o piesă care poate defini începutul anilor 80: tranziția de la accentele progresive ale rock-ului sofisticat într-unul din ce în ce mai aproape de clubul de discotecă, mărind șansele extinderii pieței către glamour și wave/ new-wave, deci, și a creșterii vânzărilor. Mesajul de la finalul piesei este în limba germană și a fost înregistrat într-o cameră de hotel din Munchen; insuficient însă să ajungă, pe acest considerent, în topuri în Germania.
Rockul dansant în discotecă, în timpuriul deceniu 8, l-a atras și pe Falco din punct de vedere financiar. Bass-istul unei trupe obscure de hard-rock și-a propus un proiect muzical „dansant” și chiar a reușit. Dar despre asta altă dată.
Am spus la început că Freddie este mai mult decât Queen. Exemplele pe care le-am oferit nu sunt compoziții doar Freddie.
Queen este în vitrina preferințelor noastre pentru că este o trupă Rockoco.