Văzând cuvântul ”sabbath” în titlu, recunosc că m-am gândit inițial la una dintre trupele adolescenței mele, Black Sabbath. Îmi imaginam că e vorba despre o biografie măsluită a lui Ozzy Osbourne, pe urmă m-a izbit zidul măreț din piatră pe care scria Philip Roth (deformare muzicală într-un fel).
Publicată în 1995 și tradusă în 2013 de Polirom, Teatrul lui Sabbath este un alt roman care aduce în discuție revoluția sexuală din anii ’60 (tema este recurentă în majoritatea romanelor lui Roth). Conținutul cărții este licențios, dar această vulgaritate nu face decât să releveze condiția umană când se apropie de sfârșit. Volens-nolens te vezi înaintea faptului împlinit, respingi socializarea, respingi moralitatea, pentru că nu mai ai nimic de pierdut, riscurile au fost asumate în tinerețe. Romanul se adresează celor care sunt pe deplin conștienți că viața este doar bâlciul deșertăciunilor lui Thackeray și celor care ajung să simtă mai des în inimă decât fizic faptul că lucrurile o dată pierdute (tinerețea, respectul de sine, siguranța) nu se mai întorc.
Nu se mai întorc nici marile iubiri care rămân agățate în cuiele ruginite ale vechilor sacrificii, cuie care rămân înfipte și la vedere, cât să îți pierzi mințile și să te cațeri pe cel mai înalt munte cu disperarea omului care s-a rătăcit de lume și de sine însuși, ca apoi să se arunce în gol. Stilul lui Roth este acela cu care ne-a obișnuit în Animal pe moarte, Umilirea, Complexul lui Portnoy, Sânul, etc. : dezinvolt, limpede, cu o tristețe brutală care năclăiește pagină cu pagină trimițând la ideea futilității.
Părerea mea este că Roth reușește de fiecare să conserve perfect fiecare personaj din fiecare roman, ai impresia că toate romanele prind viață sub ochii atenți și mâinile dibace ale unui păpușar ieșit din breaslă, dar care vrea să spună lumii poveștile unor oameni care își amestecă cromozomii lirici până la ultima picătură. Hibride perfecte dintre om și neom, întocmai ca omul-amfibie al lui Hegel. 
Mickey Sabbath, personajul principal ale cărui gânduri se amestecă cu didascaliile auctoriale, este un fost păpușar bătrân care nu mai poate profesa din cauza artritei. Sabbath seamănă puțin cu Henry Chinaski al lui Bukowski, au aceleași apucături, cu diferența că cel din urmă nu putea conviețui cu o femeie timp de 13 ani. Deși căsătorit, Sabbath, la cei 64 de ani ai săi își înșeală soția (care va fi închisă la dezalcoolizare) și își consumă povestea de amor mult prea toxică cu Drenka Balich, o imigrantă din Iugoslavia, în vârstă de 40 și ceva de ani. Comportamentele sexuale ale celor doi sunt deviante, generate din cauza frustrărilor (Sabbath regretă că nu și-a făcut viața în așa fel încât să-i și placă s-o trăiască, iar Drenka trăiește calvarul unei căsnicii rutinizate care nu mai aduce nicio satisfacție la niciun nivel).
Lui Sabbath îi este sortit să fie singur, iar moartea Drenkăi îl aduce aproape de nebunie, ea fiind singura femeie care l-a iubit și acceptat cu toate hăurile din el. Când muza liniștii sale dispare, bătrânelul face vizite la mormântul acesteia, săvârșind practici dubioase care țin de lucrul manual, gest care exprimă obsesia și nebuloasa declanșată de pierderea celui mai iubit om. Există, desigur, printre atâtea aspecte desuete ale romanului, și momente încărcate de o ironie pură și otrăvitoare, seacă, specific celui care a comis greșeli peste greșeli fără să învețe ceva din asta. Ceea ce mă surprinde la Roth este ”taxidermia” la care își supune personajele, spre final. Într-o lume care îl desconsideră, alungându-l, antisocial și fără Drenka (această lume moare, așadar, în ochii celui izgonit), Mickey Sabbath rămâne singurul personaj viu, condamnat parcă la continuitate. Este genul de personaj bântuit de fantomele trecutului, de moartea fratelui său pe câmpul de luptă în Filipine; depresiile catatonice ale mamei îi traumatizează copilăria. Iar faptul că nimeni din familie nu mai trăiește, în afară de un unchi, îi macină interiorul și așa destul de uzat. Când își vizitează unica rudă în viață, unchiul aflat în stare avansată de demență, Sabbath realizează că este abandonat, dar nu de Dumnezeu, pentru că nu crede:
Mai există în toată creația ceva la fel de teribil și de puternic ca Dumnezeul ăsta care dă viață?Dumnezeul din Tora întruchipează lumea în toată oroarea ei. Ș în tot adevărul ei. Trebuie să le dai evreilor ce e al lor. Sunt de o franchețe rară, admirabilă. Mai știți vreun alt popor cu un mit național care să dezvăluie atât purtarea detestabilă a Dumnezeului lor, cât și pe a lor înșiși? Citiți numai Biblia, că acolo le găsiți pe toate – evreii păcătoși, idolatri, setoși de sânge și schizofrenia zeilor străvechi. Care e povestea biblică arhetipală? O poveste despre trădare. Sau despre uneltire. Un lung șir de înșelăciuni, atâta tot. Și cine e vocea cea mai grozavă din Biblie? Isaia. Dorința nebună de a nimici totul. Dorința nebună de a salva totul! Cea mai grozavă voce din Biblie e vocea unuia care și-a pierdut mințile! Iar de Dumnezeul ăla, de Dumnezeul evreilor…n-ai cum să scapi de El! [….} Nimeni nu-i mai presus de El. Cea mai monstruoasă însușire a lui Dumnezeu, prieteni, e totalitarismul. Acest Dumnezeu răzbunător, clocotind de mânie, acest nenorocit chitit să împarte pedepse, e suprem! Îmi dai și mie niște Pepsi? l-a întrebat Sabbath pe Donald.
Sabbath decide să-și aștepte sfârșitul, își cumpără un loc de veci în cimitirul în care toată familia îi este îngropată. Îi explică administratorului cimitirului că ”vrea să-i vadă pe toți în jurul lui”. Sabbath știe că viața lui a ieșit din uz, încet-încet, precum o monedă veche și devalorizată. E un roman care vorbește despre ceea ce facem, ceea ce trăim, ceea ce greșim, ajungând la un moment dat să atârnăm de stilul de viață pe care ni l-am creat în tinerețe. Sabbath își continuă cu sarcasm viața pentru a-și accepta moartea.
Morris Sabbath
”Mickey”
Iubit, curvar, seducător,
sodomist, persecutor al femeilor,
distrugător de principii morale, corupător de tineri,
uxoricid,
sinucigaș.
(1929-1994)
Cartea o puteți achiziționa de aici.
Autor: Philip Roth
Titlu: Teatrul lui Sabbath
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom. Seria de autor Philip Roth
ISBN: 978-973-46-3889-5
Nr. pagini: 520
An apariție: 2013
Traducător: Iulia Gorzo
Preț: 34, 95 lei
