Oamenii eternităţii nu se tem niciodată – Shani Boianjiu

22586908Oamenii eternităţii nu se tem niciodată” este debutul mult-lăudat al autoarei israeliene Shani Boianjiu pe scena literară internaţională, fiind bazat chiar pe experienţa personală a acesteia din decursul celor doi ani petrecuţi în serviciul Forţelor de Apărare Israeliene. Înrolată la numai 18 ani pentru a-şi îndeplini stagiul militar, obligatoriu chiar şi pentru femei, Shani a ştiut să extragă seva dintr-o realitate dură, marcată de conflicte politice şi militare, şi s-o transpună în literatură în aşa fel încât să lămurească şi să deruteze cititorul în acelaşi timp.

Romanul urmăreşte vieţile a trei adolescente, Yael, Avişag şi Lea, prietene din copilărie, din momentul intrării acestora în armată şi până la încheierea serviciului militar. Având un gust dulce-acrişor de bildungsroman, „Oamenii eternităţii nu se tem niciodată” este o carte ale cărei subiect şi personaje sunt bine înfipte în realitate, sunt actuale, şi marchează în mod pragmatic impactul ororilor războiului şi ale vieţii de cazarmă asupra spiritelor tinere şi nesăţioase de viaţă ale celor trei fete. Dintre acestea, Yael se impune ca fiind vocea narativă principală, ducându-ne cu gândul la faptul că s-ar putea să existe o similaritate izbitoare între aceasta şi autoarea însăşi. Yael are o personalitate efervescentă, o gândire liberală şi o precizie dureroasă în mânuirea armei, ceea ce-i asigură postul de instructoare de arme. Avişag este cea mai tăcută din grup, este marcată de pierderea fratelui său, Dan, şi vede începerea îndeplinirii stagiului militar ca pe o eliberare, ca pe o aprobare şi încurajare a atitudinii sale parţial autodistructive. Lea simte armata ca pe o povară, însă şi ca pe o salvare, întrucât după încheierea celor doi ani obligatorii, aceasta alege să mai rămână un an şi să devină ofiţer în cadrul armatei, orice altă cale de scăpare părându-i inutilă.

Construită din bucăţi cu forme şi mărimi neregulate, cartea pare un mozaic de vieţi, idei, tradiţii şi naţiuni. Cele trei personaje din prim-plan sunt înconjurate de alte şi alte prezenţe episodice, al căror scop pare acela de a evidenţia şi mai pregnant absurditatea conflictelor armate şi a existenţei graniţelor de orice fel. Vieţile acestor personaje episodice se împletesc cu cele ale lui Yael, Avişag şi Lea, lăsând urme adânci în sufletele şi gândurile acestora. Nimeni nu scapă fără coşmaruri din armată, şi fără gustul amar al unei existenţe inutile, o izbire în zigzag de pereţii universului, care dintr-odată nu mai pare atât de încăpător. Această luptă interioară este resimţită cel mai puternic de Avişag, o fire sensibilă care doreşte să devină puternică, însă îi lipsesc resursele. Impactul violenţelor la care sunt părtaşe cele trei fete abia ieşite din adolescenţă este cu atât mai puternic cu cât maturizarea se face forţat, pe fundalul unui prezent marcat de bombardamente, terorişti sinucigaşi şi traficanţi de carne vie. Fiecare nouă experienţă, atât de reală, atât de tangibilă şi de viscerală, mai plasează o pată neagră pe sufletele curate ale celor trei prietene, aducându-le într-un final la ceva ce seamănă cumplit de mult cu stadiul incipient al nebuniei.

În ceea ce priveşte structura cărţii, în schimb, această segmentare a relatărilor personajelor principale şi ale celor episodice nu ajută deloc la atragerea cititorului şi la cufundarea completă a acestuia în subiectul prezentat. De asemenea, lipsa unui fir cronologic bine închegat provoacă confuzie şi face extrem de dificilă lupta împotriva pierderii interesului faţă de personaje. Sau mai bine zis, faţă de oameni, căci într-un roman desprins din realitate, personajele nu mai sunt frânturi de imaginaţie, ci persoane în carne şi oase. Iar acest aspect este probabil singurul, dar şi cel mai important, care arată lipsa de experienţă a scriitoarei Shani Boianjiu. „Oamenii eternităţii nu se tem niciodată” este un debut surprinzător, binevenit din punct de vedere al subiectului abordat, însă executat într-o manieră doar pe jumătate satisfăcătoare. S-a putut observa clar lupta interioară a autoarei în a alege între a pune accentul pe subiect sau pe cele trei personaje principale, iar această luptă nu s-a soldat cu niciun câştigător. Ori, pentru a menţine cât mai viu interesul cititorului faţă de roman, trebuia făcută neapărat o alegere, şi menţinută până la final…

 

„Urlu. Urlu de parcă e ultima dată în viaţă când îmi mai înalţ glasul – şi poate chiar e. De parcă nimeni nu mă aude, nimeni nu mă aude acum.

Îmi urlu frica de sânge, de tăciuni aprinşi, de vâlvătaie. Îmi urlu groaza de ceasurile care ticăie, de bocancii ce tropăie pe nisip şi panica stârnită de o duhoare ce se crede de banane. Sunetul cuvintelor pe care le urlu e geamătul ruşinii mele, ruşinea mea care nu e un bolovan, ruşinea pe care niciodată nu m-am învoit să mi-o îngrop.” (pag. 29)


Autor: Shani Boianjiu

Editura: Polirom

Colecţia: Biblioteca Polirom.

Nr. pagini: 256

Traducător: Ioana Filat

An apariţie: 2014

Preţ orientativ: 27,95 lei

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Loredana Malic

Loredana Malic
Atunci când coboară cu capul din nori şi nu mai visează cu ochii deschişi la happy-ever-afters, Loredana este o traducătoare înnebunită după lectura în aer liber din timpul verii, muzica orientală, fâşâitul mării în urechi şi ceaiurile cu scorţişoară băute iarna. Este ferm convinsă că, în viaţă, fericirea poate fi atinsă prin simplitate, bunătate şi iubire.