Vine o zi în viața ta, draga cetitorule, când tragi linie și vezi ce ai făcut cu timpul care ți-a fost dat. Oare l-ai folosit bine, ai făcut ceea ce trebuia, ai rănit multă lume, ai profitat de toate ocaziile favorabile? Cât timp ai petrecut nefăcând nimic sau stând alături de oameni care nu merită? Balanța dintre faptele bune și rele e în echilibru, înclină înspre rău sau înspre bine? De obicei acea zi vine la bătrânețe, când știi că nu mai ai mult de trăit, ești bolnav, ești aproape gata să pleci, să mori, să devii nimic sau să ajungi într-o altă realitate, depinde de credința pe care o ai sau nu o ai. Sau acea zi vine atunci când hotărăști să îți pui capăt zilelor. Mitch Albom, autor american de succes, personalitate TV, comentator sportiv și jurnalist, a imaginat ambele scenarii în două romane diferite. Pe primul l-a pus în cuvinte în romanul Marți cu Morrie, iar pe al doilea în romanul Încă o zi. Voi scrie câteva cuvinte despre cel de-al doilea roman.
Nu-l consider pe Albom un mare scriitor, dar este unul din acei autori destul de buni pe care i-aș citi de ficare dată când dau peste o carte de-a lor într-un moment în care vreau ca lucrurile să fie simple, cărțile să fie simple, viața să fie simplă. Încă o zi este o carte scrisă lejer, care se citește repede și care, în ciuda subiectului grav – sinuciderea ratată a unui fost jucător de baseball, devenit alcoolic, părăsit de familie, neinvitat nici măcar la nunta fiicei, care după încercarea eșuată își reîntâlnește, cumva, mama moartă și petrece o zi cu ea, zi în care își reamintește toată viața lui și trage linie – nu este o carte eminamente tristă.
La finalul lecturii am simțit un fel de energie atipică, o căldură vitală, optimistă. Poate și pentru că nu sunt eu cel din carte, încă nu am ajuns acolo, la acea limită, mai este
o șansă. Nu sunt un cititor ipocrit, recunosc că uneori cărțile cu subiect negativ mă atrag mai mult, tocmai pentru că îmi reconsider viața pe baza lor și e mai bine să fac asta apelând la ficțiune decât la viața celorlalți. Nu sunt , în acest caz, nici cititorul ideal, fiindcă mă implic în lectură și nu păstrez distanța critică necesară, însă pot să mă etașez după, când vreau să scriu câte ceva despre ce am citit. Și da, această carte este una care merită, dar nu va deveni clasică, nu are forța necesară, însă este genul acela de carte pe care ai da-o mai departe, ai recomanda-o cuiva.
Mi-a plăcut mult o frază pe care o rostește personaul principal, Charles „Chick” Benetto: “Mamele alimentează anumite iluzii cu privire la copiii lor şi una din iluziile mele era că îmi plăcea de mine pentru că şi ei îi plăcea. Când a murit ea a murit şi iluzia asta.” Nimic mai adevărat. Pentru băieți, mai ales, mamele sunt, până la o vârstă, persoanele în care au cea mai mare încredere și vorbele lor sunt sfinte. Relația cu tații, oricât de bună ar fi, păstrează o răceală naturală, răceală care lasă loc competiției, fiindcă la un moment dat este necesar ca băiatul să încerce să-și depășească tatăl, pentru a deveni el însuși bărbat.
Încă o zi este cartea unui puști care și-a pierdut tatăl înainte să poată concura cu el, și când se reîntoarce e prea slab pentru a o mai face, și care și-a pierdut mama, de tot, înainte să apuce să se detașeze de ea, să se împace cu ea și să o privească cu iubirea filială a celui care a reușit să-și rupă cordonul ombilical și care s-a întors bărbat. Acea zi fantastică, ziua imposibilă, este ziua în care el face aceste lucruri, dar oare le face prea târziu? Veți afla citind cartea.
- Autor: Mitch Albom
- Traducere: Dana Ionescu
- Titlu: Încă o zi
- An aparitie: 2008
- Ediție: I
- Pagini: 216