Evergrey – Hymns for the Broken (cronică de disc & more)

cover1

Istoriile rockerilor cu trupele pe care le admiră nu sunt întodeauna motiv de mândrie sau de exaltare. Unele vin însoțite de dezamăgiri, de renunțări și chiar de renegări ale unor zone muzicale. De cele mai multe ori, deciziile acestea sunt luate la cald, fără a avea parte de o analiză lucidă. Pentru mine un astfel de exemplu a fost trupa suedeză Evergrey, cu care ar fi trebuit să realizez un interviu acum mai bine de șapte ani de zile. Concertul a fost amânat și mutat la o dată care mi-a fost total inaccesibilă ulterior. Nu a mai existat nici acel interviu și subit a dispărut și interesul pentru muzica extrem de complexă a formației scandinave. Întâmplător sau nu, Evergrey nu a avut parte de o perioadă foarte fertilă între 2007 și 2013. Albumele Torn (2008) și Glorious Collision (2011) nu au beneficiat niciodată de poțiunea magică  excelent dozată pe Inner Circle (2004). Și aici totul plecase de la armonia creată între vocea (greu de confundat) lui Tom S. Englund și chitara lui Henrik Danhag. Acesta din urmă a părăsit Evergrey în 2010 și s-a întors în 2014.

Întoarcea lui Henrik Danhage în trupa suedeză, dar și participarea acestora la Maximum Rock Festival 2014 au reprezentat motive serioase pentru a fi din nou interesat de Evergrey. Pentru cine nu a ascultat până acum piese precum A touch of blessing sau When the walls go down, lucrurile vor părea total neclare. La fel ca polonezii de la Riverside, și suedezii se înscriu în canonul rock-ului progresiv contemporan pe o falie secundară, a trupelor care nu beneficiază de public de ordinul zecilor de mii. Muzical însă, ambele reprezintă rock-ul de avangardă, care însă nu au pierdut sensibilitatea, tot mai rară în societatea postindustrială.

 Noul album Evergrey, Hymns for the Broken (2014) readuce în prim plan sound-ul pe care scandinavii l-au consolidat între 2003 și 2006, cu precădere pe Recreation Day (2003) și Inner Circle (2004). Discul construiește și demolează în același timp suferința umană. Monotonia clapelor, aparentul plictis ce crește cu fiecare riff de chitară, dar și o voce lăsată să zburde fără a ieși în evidență sunt elementele ce pot duce în derizoriu o primă audiție a noului material semnat Evergrey.

evergrey-50074df02c171

După a treia sau a patra audiție, cântecele  încep să funcționeze ca un liant între mintea omului ce nu mai are timp să se bucure de fiecare acțiune sau realizare și dorința de a schimba ceva în jurul său. De cele mai multe ori, această dorință este topită în frustrări lăuntrice, în revolte interioare și nu se va vedea niciodată concretizată în acțiuni sociale. Un exercițiu interesant pe care l-am încercat după mai multe audiții a fost acela de a ignora pur și simplu versurile. În plus, am încercat să-mi imaginez o construcție lirică în limba română. Nu vă spun ce a ieșit, lucrurile putând scăpa ușor de sub control.

Materialele conceptuale sunt cheia de boltă pentru băieții de la Evergrey. Nici Hymns for the Broken (2014) nu face excepție din acest punct de vedere. Avem de a face cu cel puțin trei melodii asupra cărora ar trebui să ne aplecăm foarte atent. Și mă refer aici la King of Errors (însoțită de intro-ul, The Awakening), Barricades, dar și la The Grand Collaps (preferata mea, de care ne-am putut bucura și la concertul de la TurboHalle). Îmi place să cred că ne aflăm în fața unui album care ar putea să descrie noi direcții măcar pentru zona power/prog din nordul  Europei. Cu influențe atât clasice (King Crimson, Van der Graaf Generator – asta doar la o primă strigare), cât și contemporane (Amorphis, Tool, chiar și Meshuggah), Evergrey promit multe cu acest nou disc. Audiție plăcută vă doresc!


Articol recomandat de Sport Total FM.

Trupă: Evergrey
Album: Hymns For The Broken
Data lansării: September 26, 2014
Casa de discuri: AFM Records

surse foto: http://www.evergrey.net/, https://fanart.tv/

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Avatar
Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.