Timo Tolkki’s Avalon – Land of New Hope (2013)

heavy_and_power_metal_by_redalakchiri-dvqv8b

Încă din momentul în care am gândit această rubrică, Rockoco, îmi doream să scriu despre zone ale muzicii rock mai puțin cunoscute. Despre trupe care migrează adesea din underground spre mainstream. Despre proiecte experimentale, dar și despre super-grupuri rock, formate din membrii mai multor trupe (e şi cazul proiectelor de tip metal-opera). Astfel că, dorința de a scrie despre proiectul fostului chitarist de la Stratovarius (Finlanda, power-metal), Timo Tolkki, a venit firesc. Dar, înainte de a vorbi despre primul album Avalon, ar trebui să facem o sumară trecere prin istoria subgenului power-metal, în care se încadrează şi acest disc.

Power-metal-ul este un subgen al rock-ului apărut, zic unii, odată cu albumele Keeper of the Seven Keys, Part 1 (1987) și Keeper of the Seven Keys, Part 2 (1988), aparținând trupei germane Helloween. Influențele care au dus la apariția acestui subgen sunt nenumărate. Încep cu Ronnie James Dio și Rainbow și merg până la Judas Priest, Iron Maiden și Scorpions. Caracteristicile importante ale power-metal-ului sunt versurile axate pe mitologie și elemente fantastice, accentul pus pe melodicitate – de cele mai multe ori evidențiat prin clape luxuriante –, vocea de o intensitate înaltă, dar şi un sound de chitară melodic şi rapid.  Există și proiecte în care se merge pe crearea unei mitologii/poveşti proprii, însă găsim și multe conexiuni între power metal și literatură. Iată câteva exemple în acest sens: Blind Guardian (The Silmarillion – J.R.R. Tolkien), Kamelot (Faust – Goethe). In plus, există un număr important de trupe care se inspiră din evenimente istorice şi bătălii celebre (Sabaton, Hammerfall, Manowar). [1]

Avalon – The Land of New Hope este primul album din trilogia Avalon. După mai bine de 20 de ani alături de Stratovarius (probabil cea mai valoroasă trupă power-metal a Finlandei), şi după două proiecte bune, dar care nu au convins în totalitate (Revolution Rennaisance şi Symfonia), Timo Tolkki vine cu o abordare  îndrăzneaţă  şi foarte melodică. Avalon poate oricând să concureze cu Avantasia lui Tobias Sammet, dar şi cu Ayreon-ul lui Arjen Anthony Lucassen. Din punctul meu de vedere, proiectul lui Tolkki se apropie mai mult de prima trupă, de aici născându-se şi teama mea. Sunt foarte mulţi muzicieni care au colaborat cu Sammet pe precedentele albume, şi care se regăsesc acum în cadrul proiectului Avalon: Rob Rock (Impellitterri, ex Axel Rudi Pell), Sharon den Adel (Within Temptations) sau Michael Kiske (ex Helloween). Într-un interviu acordat site-ului Metal Traveller, Tolkki spunea totuși că nimeni nu deține o franciză în ceea ce privește conceptul de metal-opera. El remarca și faptul că termenul este oarecum impropriu folosit pentru albumul său, pentru că personajele implicate nu intră efectiv în dialog, așa cum e cazul spectacolului clasic de operă . [2]

531696_433325286750568_1455711265_n

Din punctul meu de vedere, la nivel vocal, surpriza plăcută o constituie suedeza Elize Ryd de la Amaranthe, trupă care a participat anul acesta la festivalul Artmania de la Sibiu. Tânăra interpretă a mai colaborat și cu excelenta formație americană Kamelot (despre care am amintit mai sus), însă niciodată nu a fost protagonista unei metal-opera. De asemenea, o apariție deosebită este și solistul trupei finlandeze Sonata Arctica, Tonny Kakko care, prin interpretarea sa, dă un dinamism ieșit din comun albumului. We will find the way este și piesa mea preferată de pe acest disc.

Iată și povestea din spatele conceptului, poveste pe care Timo Tolkki a pregătit-o pentru o trilogie. Și aici intervine literatura, după cum spuneam mai devreme.

It’s A.D. 2055 and most big cities of Planet Earth are either flooded with tsunamis or destroyed by earthquakes and fire. The whole infrastructure and communication system has broken down. The destruction is total. A small group of survivors leaves for a quest to find a sacred place known as The Land of New Hope. It is an old fairytale that has been told since decades, but very few has actually ever believed of its existence. They travel far on a journey that is full of dangers and come across a seer who guides them further. She explains to them that The Land of New Hope does exist, but it is guarded by a Keeper and only those who are pure in heart can pass him. They wander further towards their ultimate destiny….”[3]

Albumul excelează prin faptul că dă ascultătorului un sentiment pozitiv, piesele fiind o suită de imnuri rock. Zona de clapă este foarte bine reprezentată pe acest album. Cunoscătorii genului îi vor recunoaște pe Derek Sherinian, fostul organist al trupei Dream Theater, dar și pe scandinavii Jens Johansson (Stratovarius) și Mikko Harkin (ex Sonata Arctica). Rezultatele acestei colaborări se văd cel mai bine pe piesa To the Edge of the Earth.

Există un singur reproș care poate fi adus lui Timo Tolkki. Despre el am amintit și mai sus. Proiectul Avalon nu poate fi văzut fără a fi comparat cu Avantasia. De fapt, nici nu cred că fostul chitarist Stratovarius și-a dorit neapărat asta. Este și mult marketing în realizarea unei metal-opera, mai ales când se cooptează nume precum Sharon den Adel, cuncscută și pentru publicul altui gen muzical (colaborarea cu DJ-ul trance Armin van Buuren). Totuși, ca un exercițiu de imaginație, vă spun că un asemenea experiment nu ar fi posibil în România. Publicul nostru nu cred că ar gusta super-grupuri rock.

Avantasia+The+Best

Revenind la legăturile dintre Avalon și Avantasia, nu trebuie să uităm că cei doi maeștri, Tolkki și Sammet, au colaborat și pentru Avantasia, dar și în trilogia grupului Revolution Renaissance, primul proiect solo marca Tolkki. Deci, cumva lucrurile nu sunt lăsate la voia întâmplării din punctul ăsta de vedere, mai ales că și Avantasia a lansat un album în 2013. Cumva, Ayreon, Avantasia și mai nou Avalon formează o mare familie europeană în zona power-metal.

La final, aș vrea să lansez o provocare colegului Mihai Pahonțu, pentru emisiunea Monsters of Rock difuzată de Sport Total FM. Mihai, ce ai zice de o seară dedicată conceptului de metal-opera, pornind de la Savatage  (Streets: A Rock Opera, 1991) şi mergând până la proiectul lui Timo Tolkki?

surse foto: aiciaici şi aici


[1] http://www.metalstorm.net/pub/fun_comments.php?fun_id=6

[2] http://www.metaltraveller.com/en/gigs/timo_tolkki/interview.html

[3]

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andrei Zbîrnea

Avatar
Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. A fost Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012 până în 2015. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.