Numit Tolstoi al Americii, Philip Roth macină fiecare personaj până la os, anatomia fiecăruia transformându-mă în martoră din umbră a întregii povești cu iz nabokovian. V-ați prins că este vorba de un profesor de literatură și critic literar înamorat de o femeie cu 40 de ani mai tânără. Totul se întâmplă în contextul revoluției sexuale din America, cadrele fiind ”turbulenții ani ’60 ”, apariția pornografiei și puritanismul american.
Ideea care se înalță triumfătoare în acest iureș sufletesc al profesorului David Kepesh este că nu poți păcăli nicicum destinul și vârsta. David Kepesh este îndrăgostit de tânăra studentă Consuela Castillo, sentimentele lui sunt mixate: vină, pângărire, egoism, furie, ranchiună. Toate acestea pentru că simte, prin dragostea pe care i-o poartă Consuelei, că are o șansă în plus de a se simți tânăr, că e un mod de a trăi o parte din tinerețea stinsă de mult timp. Această efuziune nu va dura mult, Consuela se desparte în curând de Kepesh fără prea multe explicații, moment în care el meditează îndelung asupra întregii sale vieți. Viața sa socială este minunată, este apreciat ca și critic și scriitor, are studenți care vor să-i urmeze calea, însă atunci când ajunge acasă îl întâmpină mizeria, pentru că viața lui personală este dezastruoasă. Divorțat de soție, Kepesh încearcă să lase loc de bună ziua cu aceasta, ceea ce nu prea îi iese, așa cum nu reușește să ajungă la un numitor comun nici cu fiul său, un medic reputat care o ia pe urmele tatălui și își înșală soția. Și ca i se reconfirme că viața lui este într-adevăr o mizerie, îi moare cel mai bun prieten, poetul căruia i se confesa și care reușea să-l mențină în echilibru. După câțiva ani, Consuela îl anunță că are cancer, moment în care Kepesh conștientizează că nici el, nici tânăra sa iubită nu pot păcăli moartea și nici destinul. El a încercat să amâne cumva momentul în care va recunoaște că tinerețea nu mai este valabilă pentru el, și, cu o lovitură implacabilă, boala femeii iubite îl face să devină insignifiant în fața sorții.
Ecranizarea romanului s-a intitulat Elegy (2008), cu Ben Kingsley și Penelope Cruz în rolurile principale. Filmul sare pasaje întregi din carte, însă menține aceeași idee: resemnarea și singurătatea în fața propriei morți. Cu mici diferențe de ordin estetic, Ben Kingsley își joacă rolul exact cum trebuie, și Penelope Cruz intră în pielea tinerei Consuela, într-un mod neașteptat de natural. Filmul a reușit să dea romanului acea strălucire care rămâne întipărită pe retină vreme îndelungată. Un lucru care mi s-a mai părut interesant a fost jocul seducției, expus decent în film și în formă brută în roman (așa cum ne-a obișnuit Roth cu limbaju-i excentric), joc menit să demonstreze încă o dată ideea că poți păcăli soarta având drept refugiu un trup tânăr, această mascaradă durând foarte puțin timp. În cadrul romanului, animal pe moarte poate fi atât Kepesh, cât și Consuela, amândurora li se așează niște bariere peste care niciunul dintre ei nu îndrăznesc să le treacă: dincolo de boală, dincolo de moarte.
Titlu: Animal pe moarte
Autor: Philip Roth
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
ISBN: 973-46-0220-9
Număr pagini: 221
An apariție: 2006
Traducător: Irina Petraș
Preț estimativ: 25 RON
sursa foto