MondoLit s48

Un interviu cu Salman Rushdie, cronica celei mai recente cărţi scrise Paul Auster, un experiment care implică scrisul şi care pare desprins din SF-uri, şase întrebări socratice şi răspunsurile lor devenite carte şi un fenomen tot mai întâlnit: de ce literatura nu prea are finaluri fericite? Acestea sunt subiectele la care ne-am oprit astăzi, după un tur prin presa literară a lumii.

 

Pe blogul The Wall Street Journalwsj.com – găsiţi un interviu cu scriitorul Salman Rushdie. Întrebat ce le-ar spune tinerilor scriitori crescuţi în era reţelelor de socializare şi a mesajelor cu o durată de atenţie scurtă, Salman Rushdie susţine că nu crede în profeţiile care anunţă dispariţia romanului ca gen. De câte ori a apărut o nouă formă de comunicare, oamenii au prevestit moartea romanului, spune el. S-a crezut că radioul îl va omorî, televizorul la fel, filmele şi ele, dar nu s-a întâmplat. Plăcerea de a sta liniştit şi de a te bucura de cuvintele dintr-o carte e tot acolo, iar numărul celor care citesc romane rămâne constant, declară Rushdie. Despre noul său roman, el spune că are cea mai puternică amprentă suprarealistă din tot ce a scris în ultima vreme. Pentru asta, s-a întors la poveştile din copilărie – Nopţile arabe, Ramayana şi altele – şi scrie ceva modern pornind de la ele. O încercare de a lua unele lucruri din cultura în care a crescut şi de a le aplica lumii în care trăieşte acum. Şi crede că va dura cam doi ani până să îl termine. În acelaşi interviu, Salman Rushide vorbeşte inclusiv despre Twitter, pe care îl foloseşte, şi explică de ce consideră utile reţelele de socializare. Toate acestea, cum spuneam, le găsiţi pe wsj.com.

**

Despre unul dintre scriitorii americani contemporani cunoscuţi şi apreciaţi de mulţi dintre cititorii români citim pe oregonlive.com. Este vorba despre Paul Auster şi cel mai recent volum al său, Report From the Interior, care nu a fost tradus încă la noi. Fanii volumului său de memorii publicat în 1982 vor fi încântaţi de această nouă carte a lui Paul Auster, în care vorbeşte despre ceea ce el numeşte propria „geografie interioară”. În paginile ei îl găsim pe Auster copil, pasionat de baseball, dar şi mai pasionat de cărţi, pe care le devora una după alta, pe Auster în prag de adolescenţă, bulversat de două filme despre care vorbeşte de parcă s-ar derula în faţa ochilor celui care citeşte şi pe Auster îndrăgostit de cea care avea să îi devină prima soţie. Mai multe despre această carte şi despre stilul în care este scrisă, pe oregonlive.com. La noi, unele dintre romanele lui s-au tradus la editurile Polirom, Univers şi Paralela 45.

**

Despre o idee aparent ciudată pusă în practică de un scriitor olandez şi experimentul pe care acesta împreună cu mai mulţi cititori ai săi îl vor face citim pe The New York Timesnytimes.com. De câteva săptămâni, Arnon Grunberg petrece câteva ore pe zi scriind la un nou roman, dar nu oricum, ci conectat la o serie de senzori şi camere care îi înregistrează reacţiile din creier, bătăile inimii, reacţiile galvanice ale pielii şi expresiile faciale. (Nu, nu este o poveste SF, chiar se întâmplă.) Anul viitor, după ce cartea la care scrie va fi publicată, 50 de olandezi o vor citi în acelaşi fel, adică tot conectaţi la aparatura amintită. De ce? Pentru că cercetătorii vor încerca să stabilească dacă există vreo legătură între felul în care este creată arta şi felul în care ea este percepută. Şi, de ce nu, spun ei, să se afle mai multe despre creativitate în sine. Pare o aiureală? Poate că da, dar este vorba despre o adevărată ştiinţă, care câştigă tot mai mult teren: neuroestetica. Deja s-au făcut experimente cu privire la modul în care creierul percepe muzica şi artele vizuale, iată că a venit şi rândul literaturii. Mai multe pe nytimes.com.

**

O prezentare a unei alte cărţi netraduse la noi, dar care ni s-a părut interesantă, nu atât prin subuect, cât prin concept, am găsit pe liter8.net. Cartea se numeşte Six Questions of Socrates, de Christopher Phillips. Pornind de la cele şase întrebări ale căror răspunsuri, potrivit lui Socrate, ar oferi soluţia la a fi un om bun, autorul a iniţiat dezbateri în diverse zone ale lumii, iar ceea ce a rezultat a fost adunat în volumul amintit. Cele şase întrebări la care Christopher Phillips a cerut răspunsuri sunt: ce este virtutea, ce este curajul, ce este justiţia, ce este pietatea, ce este cumpătarea, ce este binele. Discuţiile pe aceste teme au avut loc prin toată lumea, din Spania în Japonia, din rezervaţiile de indieni din America în campusurile universitare şamd. Ceea ce a ieşit dezvăluie natura diversă a oamenilor şi multiculturalismul care ne guvernează. În plus, se mai spune pe liter8.net, te face să vrei să-ţi pui acele întrebări şi chiar să experimentezi aceste „Socrates Cafe” în propria comunitate. Chiar aşa, la următoarea întâlnire cu prietenii, încercaţi să răspundeţi la cele şase întrebări…

**

De pe theguardian.com reţinem articolul cu titlul Ficţiunea literară are o problemă cu finalurile fericite. Romanele serioase chiar trebuie să fie atât de sumbre?  În deschidere, ne este dat drept exemplu Donal Ryan, un scriitor care tocmai câştigase un premiu al publicaţiei The Guardian şi care avusese chiar el reţineri în a recunoaşte că romanul la care lucra va avea „un final foarte fericit”. Într-adevăr, se pare că ficţiunea literară are această „problemă” de mulţi ani, chiar dacă nu a fost mereu aşa. Sunt citaţi apoi alţi scriitori care încearcă să explice acest fenomen, iar unul dintre ei spune că, în general, divertismentul ne ajută să NU ne gândim la ce e mai rău, în timp ce, uneori, literatura îşi asumă sarcina de a ilustra un coşmar. Într-adevăr, o întrebare la care nu strică să ne gândim şi să încercăm să răspundem. La urma urmei, în viaţa reală, toată lumea îşi doreşte faimosul happy-ending. De ce în literatură ne place să găsim exact opusul?

 

Ne oprim aici, cu speranţa că v-am stârnit curiozitatea, şi vă aşteptăm mâine, să aflăm împreună ce se mai întâmplă prin lumea culturală a Bucureştilor.

 

banner-revista-presei-SPT

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Dorina Tătăran

Dorina Tătăran
Traducătoare de literatură la o casă importantă de editură din România, Dorina a fost premiată în 2012 la ediția a III-a a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Proză scurtă. Este o fidelă cititoare de „sud-americană”. Scrie proză scurtă dar se ferește să publice (încă). Iubește cafeaua și florile.