Jurnalism contra curentului. Reviste bune de citit (şi colecţionat)

Se întâmplă un lucru interesant, de câţiva ani încoace: în spaţiul urban, există un curent media care, la nivel conceptual, pare să ţină piept cu succes şi cu foarte mult umor anglicizării limbii române, via IT (hardware & software) şi conformismului editorial, practicat întru mulţumirea publicului generator de trafic şi consumator de text inutil. Reţeta e relativ simplă. Se ia un concept răsdiscutat şi vehiculat ca banc intelectual, se transformă în titlu de revistă, urmând să găzduiască titluri interesante, scrise cu haz şi stil, într-o impecabilă română lipsită de fasoane şi formulări preţioase. Rezultatul este „Decât o revistă” (ştiu, ştiu aţi auzit de zeci de ori povestea utilizării incorecte a perechii adverbiale decât/doar), cu un motto simplu şi elegant: Ce gândim. Ce vrem. Ce facem. Cuprinsul este interesant şi pendulează graţios între cultură şi social, între oameni care supravieţuiesc şi se adaptează constant realităţii în care trăiesc şi artişti frământaţi de talentul lor, în relaţia cu destinatarul creaţiei lor: publicu.

O altă publicaţie care mi-a stârnit atenţia, atât din perspectiva abordării limbii române, cât şi a stilului adoptat, este noper-tataia-coverTataia, revistă de „folclor contemporan”.  O interpretare proaspătă a noţiunii de folclor, în contextul urbanizării, revista propune o formulă interesantă pentru spaţiul cultural românesc. Ce găsiţi în Tataia? „Gânduri, vise sau visuri, poveşti de tot felul, desene de mână sau picior, ilustraţii, benzi desenate, fotografii, articole, eseuri, poezii, scenarii, cântece, picturi, idei, jocuri sau orice altceva aţi vrea sa ne împărtăşiţi”. Din punct de vedere grafic, revista este fabuloasă, iar conţinutul este pe măsură: subiecte precum soarta ICR-ului, dincolo de propagandă, evenimente culturale inedite, de tipul Festivalului de artă psihedelică Tripoteca, manipularea şi deformarea informaţiei, în media, via „limbaj hollywoodian, limbaj de propagandă, muzică, anumite cadre și secvențe de cadre – pentru a seduce și manipula audiența”. În principiu, Decât o revistă şi Tataia creează o imagine amplă asupra spaţiului cultural şi social românesc, fără ochelarii verzi (mai ţineţi minte povestea măgarului căruia i se puseseră ochelari verzi, pentru a crede că fânul uscat este, de fapt, iarbă proaspătă, nu?) şi fără preţiozităţile des întâlnite în presa de gen.

În final, nu pot rata inedita apariţie editorială,  Revista de povestiri, al cărei motto simplu este o invitaţie la creaţie şi lectură: „mai puţină informaţie. mai multă imaginaţie”. Asemeni publicaţiei Tataia, mizează pe interacţiunea cu cititorii săi, pe care îi încurajează să creeze şi să îşi trimită creaţiile spre publicare. Recunosc că mă încântă principiul abordat, cel al comunicării cu cititorii care au posibilitatea de a-şi alege conţinutul editorial şi de a genera publicaţia pe care vor să o citească, în locul celei pe care, în alte condiţii, ar alege-o trustul de presă, nu neapărat în funcţie de calitatea textului, cât de uşurinţa cu care poate genera trafic (like/share/comment/în exclusivitate/nemaivăzut).  Dictatura gustului capătă altă formă în cazul celor trei publicaţii, a cărei miză principală este calitatea, nu senzaţionalul.  Paranteză subiectivă: mi s-a părut delicioasă proza lui Cristi Lavin, din primul număr, „Otravă de la bunica”: „Nu ştiu, mi-ar plăcea să fiu Iisus şi să înmulţesc ţigările în România. M-ar pomeni în veci! Sau să schimb regulile prohibiţiei şi să pun o taxă pe virtute, în loc de cele pe tutun şi alcool. Aş transforma toţi nefumătorii în nişte Malboro Man, care n-ar avea decât să o alerge pe Mioriţa cu lasoul!

Tataia, Decât o revistă şi şi-au asumat un risc editorial destul de mare, experimentând cu discernământul cititorilor şi oferindu-le ocazia de a-şi selecta conţinutul. Momentele alese au fost bune, dat fiind faptul că, în contextul unei media saturate de platitudini, se cerea ALTCEVA, de ceva vreme. Rămâne doar să vedem dacă vor ajunge în punctul în care sărbătoresc 10 ani de „altceva” . Primul număr al Revistei de povestiri a apărut în martie 2012, Tataia (revistă trimestrială) a ajuns la numărul 5, iar Decât o revistă (publicaţie trimestrială) a ajuns la numărul 11. Publicaţiile sunt relativ tinere, dar câştigă teren, pe nişa abordată.

 

N.ed. Pe acelaşi principiu, vă recomand să încercaţi şi Sub25, revistă online de cultură urbană, foto, film, fashion, arte. Asemeni suratelor publicate pe hârtie, Sub25 adună în paginile sale virtuale „manifestări ale creativităţii”, într-un format proaspăt şi excentric, cu o listă listă impresionantă de colaboratori.

Spor la citit!

 

A.

 

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Andreea Banciu
Co-fondator SB, Redactor șef

Vice-președinte și Director de Programe al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine (2007), Andreea este traducător de text literar (Master pentru TTLC, 2010) și editor experimentat. Manager al proiectului cultural „Scrie-ți povestea” (#FILIT Iași). Îi plac înotul și chitara clasică. Scrie, vorbește și râde mult.

Număr articole publicate : 168