Interviu cu Simina Diaconu

Povestiri, nu povești cu Simina, pentru că ne-am dorit să știm mai multe despre , pe care o coordonează. Un proiect despre care am auzit de la Magda Bunea, fabuloasa noastră prietenă, chiar în ajunul publicării primului număr.

Simina-Diaconu.-foto-by-Malina-TalhosSemneBune: Cine-i și ce vrea de la povestitorii săi? Cum s-a născut proiectul? 

nu știe cine e, dar știe ce face. Îi place să citească, să scrie, să socotească (iată că se putea opri la clasa I), să construiască în fiecare lună câte o Revistă de Povestiri. De la povestitori vrea originalitate, exigență, mult antrenament, chemare de explorator.

Proiectul s-a născut toamna trecută, ca orice idee, într-un context-purtător – timp liber, sentiment de inutilitate, dar și capacitate. Am întrebat oameni pe care îi știam/citeam dacă vor să scrie în revistă, prezentându-le conceptul ei și ce urmează să fac. Îmi doream o revistă proaspătă și sinceră și frumoasă. Am gândit secțiunile, am limitat lungimea textelor la 3 pagini, genul la ficțiune, designul la un un pătrat mic de text și câteva puncte colorate, plus în jur de 3 portrete cu locatarul Motanov.
SB: Cine-i Motanov și de ce miorlăie mov pe la acțiunile culturale pe care le organizezi? 

SD: E un personaj, locuiește în revistă, scrie câte un episod în secțiunea „Serial mov” în fiecare număr, are cont de Facebook și e antrenor de imaginație acolo. E un rol pe care și l-a inventat în ianuarie 2012 și se referă la teme zilnice neașteptate care îți stimulează imaginația și te fac să scrii o scurtă povestire într-un comentariu sau să dai alt gen de răspuns care să sugereze o poveste. Pe de altă parte, Motanov are și atribuții editoriale, dă feedback celor care trimit povestiri pentru a fi publicate în revistă.

La evenimentele pe care le organizăm în fiecare lună ca să marcăm lansarea unui nou număr, Motanov e prezent în formă 2D (decupat și pictat), prin antrenamentele de imaginație pe hârtie pe care le au la îndemână participanții și prin spiritul jocurilor noastre. Ni se întâmplă să legăm cu fire colorate 30 de personaje creând povești prin legături, să facem teatru de umbre, să pictăm pe discuri și multe altele care sună mai degrabă copilăros decât intelectual. Concluzionând, miorlăie ca să sperie „oamenii de cultură”, preaserioșii.
SB: Încotro duc povestirile? 2013 aduce cu el surprize plăcute, așa cum ne-ai obișnuit deja? 

SD: Sper să-mi aducă și mie surprize, de ce numai vouă! De exemplu, ar fi o surpriză plăcută să găsim un sponsor care să ne ajute să susținem costul tiparului cu mai puține emoții decât acum.

Dacă simpatia se va cristaliza în bani pe platforma de crowdfunding cu numele de Mindfruit, atunci vom publica în limba engleză o antologie de 100 de pagini cu cele mai bune povestiri de până acum și unele noi, dacă apar, ușa e mereu deschisă.

M-aș bucura să organizăm din nou atelierul de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu la primăvară, a avut efect, a fost o experiență de învățare și de prietenie care ne-a lăsat pe toți cu o mare poftă de scris și de citit.

În ianuarie (ca și în august), nu apare, așa că vom relua cele 14 proze foarte foarte scurte publicate în fiecare zi în secțiunea Rev Scurt a site-ului. Majoritatea vor proveni din antrenamentele lui Motanov, dar oricine poate să se joace cu noi.

În februarie, e posibil să publicăm un supliment digital sau tipărit (tot ficțiune scurtă) în parteneriat cu o altă asociație, care să susțină indirect universalitatea iubirii și, sper, la un nivel mai profund, să încurajeze toleranța.

Mai vedem, cu idei plouă.

 

Ei, deci, să nu umblăm cu umbrelă! Mulțumim Simina și mult succes!

 

sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Ciprian Burcovschi
Columnist & consultant editorial

este fondatorul AdLittera PRO-CSR și făurar de platforme culturale experimentale. Specialist în comunicare vizuală, Ciprian este implicat în mai multe programe socio-culturale. Îi plac oamenii care vor ceva de la viață și care doresc să lase ceva bun în urma lor.

Număr articole publicate : 63