În spiritul romanului/poveștii colective, acest articol a fost scris la 4 mâini.
Ora 12:00, bagaje, cățel, purcel și afișe. Am plecat spre Iași, cu gânduri mari. E ca și cum am pleca în tabără – cam asta e starea de spirit de până acum – și nu avem stare (încă vreo 6 ore de căscat gura și construit scenarii despre cum o să fie, cum o să iasă, câte se pot întâmpla să iasă bine sau foarte prost). De mâine, suntem la Casa Filit, ne punem farmecul la bătaie și vrem să ne întoarcem acasă cu o poveste, ori măcar cu un personaj nou, bine conturat, care să aparțină tuturor. Întotdeauna m-am întrebat cine l-a inventat pe Bulă. Trebuie să existe un Tzero, un prim moment în care cineva a pomenit un episod care începe cu ”Se duce Bulă acasă și…” Ei bine, acum aș vrea să recreăm momentul, să reconstituim acest te zero, în care să se nască un personaj tridimensional, din imaginația cititorilor, un personaj care să le colecteze experiențele, înțelepciunea, fricile și umorul fără de care nu se poate. Între timp, am emoții și mă aflu într-un vagon rupt dintr-o carte, despre care tre’ să vă povestească Valentin. Valentin, ai legătura!
alde Banciu
Rupt dintr-o carte, dar totuși real și populat de oameni care se pricep la cărți, scriu cărți, scriu despre cărți și citesc cărți. Andreea pomenea de tabără, numai că pe vremea mea plecam la drum cu alte obiecte în brațe, în niciun caz cu cărți, laptopuri sau telefoane mobile. În legănatul trenului oamenii citesc, recunosc câteva titluri: Un Varujan Vosganian nou-nouț, ultima carte de povestiri, citit de Matei Martin, cu care am și făcut cunoștință, un Lucian Dan Teodorovici , cu Matei Brunu, citit de Andreea (care tot speră să îl citească și în franceză, dar nu mai apucă), Numele trandafirului, pe genunchii unei domnișoare din dreapta. Undeva în spate, scriitorii Cristian Teodorescu și Ștefan Agopian discută aprins și e tare amuzant cum prozatoarea Adriana Bittel le temperează entuziasmul. Par însuși personajele lor și sunt reale, sunt în timp real și totuși realitatea unui vagon de tren poate fi altfel, în funcție de oamenii din el. Ultima oară când am mers cu trenul am auzit povești despre petreceri, aventuri amoroase, acum cred că sunt aceleași povești, sub o formă sau alta, doar că personajele sunt altele. Și totuși, cum se naște un personaj? Vrem să aflăm asta zilele viitoare și credem că vom afla și vom vedea cum se conturează, cu fiecare om ce continuă povestea.
Valentin Ceaușescu (Val Ceau)
Cu alte cuvinte, doamnelor și domnilor, de mâine, 23 octombrie, până duminică 27 octombrie, ne găsiți la Casa Filit, în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, standul-atelier de creație SemneBune, unde se va scrie o poveste lungă de cinci zile, câteva sute (mii, poate?) de scriitori (publicați sau nepublicați încă). Dacă nu ajungeți la Iași, ne găsiți pe pagina revistei SemneBune, cu articole ”fierbinți” despre zecile de evenimente din Iași, pe pagina de Facebook a evenimentului ”Scrie-ți povestea în Iași” și pe/sub (încă nu ne-am obișnuit cu terminologia) hashtag #scrietipovestea, unde puteți participa la povestea noastră. Cea mai bună continuare primește un volum-surpriză, cu autograf, pe care îl aducem de la Iași.