Cine face istoria?

Trăim în . Trăim într-o tumultuoasă. Cei mai vârstnici au apucat un război mondial sau chiar două, instalarea brutală a comunismului, desfiinţarea proprietăţii private, cooperativizarea forţată, puşcăriile politice, anenatizarea aproape totală a elitelor, uniformizarea, apoi au prins – şi au prins şi cei din generaţia mea – o perioadă de „deschidere”, mai relaxată, cu un nivel de trai aproape acceptabil, vremea când la Bucureşti se perindau mărimile lumii pentru a încuraja presupusa distanţare de Uniunea Sovietică, după care am plonjat într-o nouă nebunie. E drept, acum fără sute de mii de oameni întemniţaţi din motive politice, în schimb cu un nivel de trai în prăbuşire liberă, într-o ţară tot mai închisă şi sufocată de propagandă – lucruri pe care azi unii se fac a le fi uitat, ajungând să afirme chiar că „la televizor, acum ca şi atunci, n-ai la ce te uita”!!!

A urmat însă căderea Cortinei de Fier, revoluţia în direct, efervescenţa întoarcerii la libertate şi democraţie, fie ele şi originale, dispariţia URSS, schimbarea lumii întregi, crearea, consolidarea şi dezvoltarea Europei unite, în paralel cu primul război în direct, urmat transmisii live ale unor cumplite atacuri teroriste şi ale unor catastrofe naturale, printre care primul tsunami în direct… Şi cică o să prindem şi Apocalipsa în Prime Time.

Dar cine face istoria? Sigur, ne place să credem că noi, noi cei mulţi, noi, masele. Chit că, de regulă, masele astea nu sunt prea masive, ca să zic aşa. Discutăm încă, în contradictoriu, după 21 de ani, dacă în decembrie 1989 a fost revoluţie sau lovitură de stat. Dar revoluţie să fi fost – câţi au făcut-o? Câţi români au ieşit în stradă ÎNAINTE de fuga lui Ceauşescu? Că după… Câţi români au ieşit în stradă sau au făcut ceva, cât de cât, împotriva sistemului dictatorial, în 45 de ani? La urma urmei, câţi oameni au avut ceva de spus, sub orice formă, public, chiar şi după 1989?

Să nu ne amăgim: istoria o fac personalităţile, cu eventuala participare a unei părţi a populaţiei. Nu la noi, nu în decembrie 1989, ci peste tot, dintotdeauna. Cu o precizare, greu de digerat: istoria o fac personalităţile malefice deopotrivă cu cele magnifice. Consolarea e că şi în cazul celor malefice e valabilă afirmaţia că doar o parte din populaţie joacă un rol important: nu poporul german a creat Holocaustul, după cum nu poporul rus a făcut posibil Gulagul, ci doar unii dintre germani, respectiv ruşi.

Suntem, majoritatea dintre noi, fani ai clasamentelor, în toate domeniile. E normal, pentru că avem nevoie de repere. Pozitive sau negative. Nimic mai natural, de aceea, în intenţia de a încerca să stabilim care au fost cele mai importante personalităţi care au influenţat istoria, de pildă, în secolul XX. Dar cum s-o faci fără să fii îngrozitor de subiectiv? Ei, bine, Ian Whitelaw şi Julie Whiteaker au găsit o formulă. O formulă matematică! Bazată pe… Internet (cum altfel?). N-avem timp aici să detaliem, dar cartea „Oameni care au făcut ” este extraordinară şi e alcătuită astfel încât se poate citi în multe feluri: cronologic, după domenii, de la 100 la 1 sau, fireşte, selectiv, conform curiozităţii fiecăruia. Dar ar fi păcat, pentru că merită parcursă integral, inclusiv şi mai ales paginile dedicate unor oameni despre care poate n-am auzit niciodată, dar au jucat un rol crucial în .

Câteva cifre incitante: făcătorii de istorie provin din 29 de ţări din toată lumea; 10 naţiuni au mai mulţi reprezentanţi în top; Statele Unite, aşa cum vă aşteptaţi probabil, conduc cu nu mai puţin de 39 de prezenţe, 11 din primii 20 şi 6 din primii 10; cu precizarea interesantă că, din cei 39 de americani, nu mai puţin de 15 aparţin domeniului „cultură populară şi arte”, printre care Disney, Fred Astaire, Brando, James Dean, Marilyn Monroe, Steven Spielberg, Elvis, Michael, Miles Davis, Bob Dylan.

Dar cartea aceasta merită citită în primul rând pentru partea nevăzută a lumii. Vă spune ceva numele de Ray Kroc? Raymond Albert Kroc? Omul a inventat industria fast-food-ului, a creat cel mai mare lanţ de profil din lume, a intuit forţa sistemului de francize, ca şi cea a „împachetării” unui produs sau serviciu, şi a alocat un buget fără precedent publicităţii, schimbând fundamental lumea comerţului.

Dar de Tim Berners-Lee ştiţi? E în viaţă, în plină activitate, dar nu beneficiază nici de a miliarda parte a celebrităţii pe care o merită. Ce-a făcut? Un fleac: a inventat World Wide Web, reţeaua mondială de calculatoare care a permis existenţa Internetului. De fiecare dată când tastaţi www îl pomeniţi fără să ştiţi pe Tim Berners-Lee.

Ştiu, ştiu, până să puneţi mâna pe carte, vreţi răspunsul la două întrebări.

E vreun român în Top 100? Nu. Asta e, orice clasament e relativ.

Şi cine e Number One? Previzibil, omul care ne-a învăţat că totul e relativ, Albert Einstein.

 

O zi bună vă urează

Tudor Călin Zarojanu

PS: Dacă ar fi să strecuraţi un român în Top 100 oameni care au făcut istoria lumii, pe cine aţi alege?

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: TC Zarojanu

TC Zarojanu
a studiat Matematică-informatică la Universitatea București. A fost îndrăgostit de lectură și a devenit scriitor, jurnalist, producător și realizator de emisiuni culturale.