Îşi arcui spatele ca străbătută de u
n fior, cu ochii închişi lăsă umerii să cadă şi îşi găsi echilibrul, şezând direct pe tatami, cu trupul mic şi subţire, cu părul prins la spate, în chimonoul ei simplu, arăta mai degrabă ca o elevă de liceu.
Verifică pe rând toate obiectele înşirate pe masă, îndreptă hârtia albă şi virgină, atinse cu vârful degetelor pensula, chipul ei se oglindi pe suprafaţa lucioasă a tuşului negru. De-abia când se convinse că totul este într-o armonie perfectă, prinse pensula între degetele subţiri şi îi înecă vârful în lichidul fără lumină. Cu mişcări precise o ajută să scape de surplusul de tuş şi să capete forma dorită.
Ridică pensula în aer deasupra mesei, cealaltă mână prinse mâneca chimonoului şi pentru câteva clipe rămase neclintită. Apoi mâna căzu peste hârtia imaculată şi cu cerneala întunecată o umplu de poveste. Pensula trasă liniile cu forţă şi delicateţe ca degetele pe claviatura unui pian. Caracterul îşi cânta fiecare notă şi pensula adăuga la compoziţie noi linii pline de sunete. Când termină, puse pensula pe masă şi aşteptă cu ochii închişi. Caracterul se înaripă şi se ridică deasupra ei, lumină.