Baby-faced Assassin

Coperta-nu-ma-doare-nimic-doar-lipsesc-325x500

În literatură, spre deosebire de fotbal, nu există o vârstă optimă pentru a face pasul spre prima echipă (în speță, publicarea  volumului de debut).  Am putea lua exemplul  scriitoarei ruse Nina Berberova, care a debutat la mai bine de 80 de ani. Avem și în literatura noastră contemporană un exemplu în acest sens. Iată ce spunea filosoful  Gabriel Liiceanu despre un manuscris, care ulterior a fost publicat de editura Humanitas în anul 2007. Este vorba de volumul Vărul Alexandru și alte povestiri semnat de Adrian Oprescu.

 

 

 

În urmă cu câteva luni, am primit, pe computer, scrise cu un singur deget și fără diacritice, cele nouăsprezece „povești adevărate” care alcătuiesc volumul Vărul Alexandru. Autorul, care a împlinit 78 de ani, mă ruga să-i spun ce părere am. Primindu-le, am surâs. Nu i-am dat nici o șansă. Nici cea mai mică. Nimeni pe lume, mi-am spus, începând să scrie la o asemenea vârstă, nu a putut da ceva literar valabil. Cultura lui umanistă se reducea de altfel la istorici și politologi francezi. Cu literatura nu avusese niciodată o buna întâlnire. Afară de epistole ocazionale, scrise cu haz, nu știam să fi produs vreodată ceva. Știam că seara, târziu, îi plăcea să facă focul în căminul din living și să se uite la jocul flăcărilor, sorbind un Cotes du Rhone și trăgând dintr-o pipa. Dar nu știam că se apucase de scris. L-am intrebat de unde i se trage. „Am scris pentru că mi se părea ca am ceva de spus. [i]

Marius Lăzărescu nu are nici 80 de ani și nici nu tastează cu un singur deget. Ba mai mult, încă își scrie poemele pe hârtie cu pixul. Când l-am cunoscut la premierea Incubatorului de Condeie 2012, Marius Lăzărescu avea emoții foarte mari. Un adolescent de 52 de ani îi spunea altui adolescent de doar 26 de ani că de acum încolo se poate gândi la volumul de debut. Primise un premiu și asta îl oblige la mai mult. Peste câteva luni într-o ceainărie din Capitală, cei doi adolescenți dădeau o primă formă cărții nu mă doare nimic doar lipsesc (, 2013). De aici încolo, lucrurile au evoluat de la sine.

Dacă ar fi să aleg două versuri din această carte, pe care să mi le tatuez pe corp –vezi ancheta lui Marius Chivu din Revista Dilemateca – cu siguranță că acestea ar fi:

nişte plopi înghit negura şi eliberează
în scopuri care scapă înţelegerii celor vii
(eu tu praful, p. 31)

Marius Lăzărescu nu este doar un -man care se joacă cu și în mintea cititorului. Nu se teme să se ridice de la pian în timpul concertului, să ia o gură de aer și apoi să schimbe din mers stilul de interpretare. Lăzărescu pendulează extrem de natural între ludic și sarcastic. Eroii lui sunt aleși pe sprânceană, după un casting supervizat chiar de copilul care m-a crescut.

altceva decât copilul căruia
îi mai trebuia un părinte şi m-a crescut
(nimic despre mine, p.40)

 

nu mai ştiu ce artişti au cântat a fost bine
îmi amintesc  doar tichia şi sarafanul africanului
îmi făcea cu ochiul când îi mângâiam coapsa
împingea încet pianul din hardbop în cool până
mă trezeam şi lăsam puţinul aer dintre noi să respire
(jazz în sibiu, p.17)

ole_solskjaer1_784785c

Poemele lui Marius Lăzărescu sunt fine notații ale cotidianului. Cu toate acestea, nu avem de a face cu încă un poet biografist, ci mai degrabă cu un fin observator al lucrurilor care în general sunt tratate superficial la televizor. Personajele pitorești ale lui Marius Lăzărescu sunt gospodarii care plantează livezi, popi cu agende solide dar și poeții care nu vor schimba lumea. Împunsăturile sunt de obicei gingașe, delicate. L-aș asemui pe autor – pentru a mă întoarce la comparația cu fotbalul – cu fostul atacant al echipei Manchester UnitedOle Gunnar Solskjær, supranumit the Baby-faced Assassin. Acesta din urmă reușea să marcheze golul decisiv în finala Ligii Campionilor din 1999, disputată de Manchester United împotriva celor de la Bayern München (2-1). Întorcându-mă la Marius Lăzărescu, și el este un baby-face, iar sarcasmul să poetic (fin) îl transformă în asasin pentru cititorii săi antrena(n)ți.

cum împlineşti o femeie să plantezi un pom
eşti gospodar
iar ele şi urmaşii vor avea livadă
grija zilei le va uşurată
generaţii întregi te vor lăuda
(încaieră-i drace, p.51)

 

2020 va fi bun pentru protozoare
arta plasmatică și atât
dacă poeții nu vor schimba lumea până atunci
vor fi uitași topiți dizolvați
(contemporan cu morții, p.82)

 

de la o vreme am parte de prohoduri  grăbite
popi cu agende solide
neamuri de departe nedormite dornice
să servească durerea în prima serie.
(bre pișco, p.90)

Update după lansarea lui Marius Lăzărescu de la Gaudeamus: Adolescentul a împlinit 53. Celălalt adolescent are și el 27. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Ironie, sarcasm și billie holiday.

am visat-o pe billie holiday
era în catifea vişinie garoafă
cu două rânduri de petale
ce aprindea blestemul
bărbatului alb
(şarpele cere negru, p.25)

Marius Lăzărescu, nu mă doare nimic doar lipsesc, Editura 2013

surse foto: aici și aici

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Arnoux MAZ este pseudonimul sub care a semnat articolele de pe SB. Andrei este poet și activist cultural, premiat și antologat în volume de poezie, din 2010. Implicat în media culturală și Manager de proiect al Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, din 2012. A publicat "Rock în Praga" în 2011 și "#kazim (contemporani cu primăvara arabă)" în 2014 la editura Herg Benet.

Număr articole publicate : 392

Comentarii

  1. Marius Lazarescu spune:

    mulţumesc frumos pentru şogorizare, vel paharnice Dragoş! am înţeles de la tine că nu e nimeni pe lumea asta care să-mi poată sta alături în afaceri poeticeşti, lucru evident şi dincolo de orice îndoială, dar nici nu-mi venea să o spun chiar eu!
    mi-a plăcut prezentarea făcută de Andrei Zbîrnea, i-am şi mulţumit pentru asta. apreciez ineditul analogiei poet / fotbalist de mare clasă discret, dar al dracului de eficient, şi amical-empatica alăturare a celor două adolescenţe ale noastre, a mea de la 52 de ani şi a lui de la 26. mai mult de atât nu-mi puteam dori.

    morala fabulei: cine comentează aici, are zile de la mine!

    1. corina spune:

      Pe cand aveai anii prietenului adolescent de astazi(vreo 26-27),undeva prin vest, gandeam despre tine ca nu-ti poate sta nimeni alaturi in treburi despre care vorbesti(si in altele de fel asemanator).
      Asteptam sa scrii.Pentru a afla ca scrii,trebuia sa publici.Din vreme-n vreme te caut.
      Ce bucurie ca ASTAZI te-am gasit!

  2. corina spune:

    Stiam ca citesti !(m-ai invatat si pe mine). Aflu astazi, dupa 25 de ani, ca scrii.