Tropul lui Viorel Florin Costea

POEMUL PIVOT
I.
sculptat cu grijă zeul stătea pe o ridicătură în mlaştina
agita o pelerină şi striga “torrotorro” anotimpurile presimţirile adică
puteau să vină şi aşa mai departe… stelele
nu ne priveau însă nu ne păsa… cumva ar fi trebuit să mă adresez
aceluia încremenit şi atunci m-am gândit pe loc să scriu un poem
despre ceva plăcut lui o nelinişte sau puţin mov peste pleoape…

însă nu puteam să scriu un poem îmi părea că natura
este o femeie planturoasă fluidă şi lenevoasă pe care noi doi o iubeam ca şi cum
cine n-ar fi înţeles? copacii nepăsători şi păsările negre cu aripile
ca nişte vâsle şi vântul care fluiera o melodie lacustră şi prietenul meu mircea
care se hotărâse brusc să picteze nuduri… aşa că zeul a dat din umeri
aşa că eu am dat din umeri şi am stat oarece vreme
cugetând  la femeia aceea ubicuă la cum ne îmbrăţişa ea la ziua de ieri
o miercuri infamă şi insipidă… astăzi nu era joi din câteva motive
asupra cărora eu şi zeul încă nu căzusem de acord aşa că am gândit
şi la asta dacă un anotimp tot nu venea dacă stelele tot nu ne priveau…

„umbră” a zis zeul deodată şi m-a privit nerăbdător…
eu înţelegeam eu vedeam lumina şi întunericul cum se duelau prin mlaştina
şi el vedea de asemeni avea ochii lacomi cu un mic fulger galben
plimbându-se suveran pe acolo fără să strălucească… i-am răspuns
„bun” şi l-am privit sfidător să nu creadă el cumva un nu ştiu ce un nu ştiu unde adică… amândoi am surâs eram blajini ca două primule liliachii între smârcurile de culoare imposibilă unde calmi vegetam aşteptând ca mucegaiul
să ne declare cavaleri sau şamani sau profeţi… lasă
bărbile o să ne crească repede deja o armată de scribi ne pomenea în scripturi
în manuscrise teutone şi aezi orbi lălăiau în jurul unor focuri de tabără
povestea despre zeul cu harfă şi minotaurul lector… mi-a spus electra
auzise ea cântul sub zidurile cetăţii heckla
pe când cineva ? cine va fi fost acela ? o asedia cu zgomot mult…

care va să zică el era zeul cu harfa: de aceea mugurii
care apăruseră deodată multicolori împrejur… şi natura femeie imens lascivă
şi eu însumi minotaurul cu pasiunea lecturii…
sunetele ce să facă şi ele sunau rotund încât
luna deveni deodată lună… noaptea adormise ghemuită la picioarele noastre
şi mârâia ca un inorog pe care l-am fi putut închipui încolăcit şi somnoros acolo
cu blana năpârlind o claie de stele căzătoare foşnitoare molcome tare
către un abis universal şi nepăsător indicând o intrare…

Intrarăm… era un dincolo din lâna cea mai moale
în care îngeri de lapte înfigeau
lenevoase andrele împletind ghiduşe mecanisme astrale:
un nor care va să ningă montat unui anotimp nu potrivnic
perle de rouă bibelou înfăşate în vată şi ascunse în frumoase cutii inutile
un praf peremptoriu de aşezat la fel cum
nişte milieuri peste sentimentele vraişte
capete cu ochi haini şi limbi şerpeşti care declamă absurde incantaţii
şi alte nimicuri glasate… zeul se mira de aşa alcătuiri
eu mă minunam de aşa alcătuiri că doar nu mai stă nimeni
să le numere pe toate
nu puţine fiind ele după cum mărturie stau cronicile tulburi
ale unor timpuri de mult răpuse ştiu sigur…

era şi un fel de cer înalt aşezat acolo deasupra câtorva lumi
dinspre care adiau parfumuri exotice arăta cam aşa:

(acest tablou l-am strecurat la plecare sub pelerina zeului care n-a avut încotro)
vă spun era o nebunie…
şi pentru că nu ne încadram în peisaj imediat
ne-au obligat oarecumva să purtăm rochii de epocă
cu clopoţei care anunţau primăvara cu mult înainte
atârnaţi de intestinele crinolinelor…
zeului i-au pudrat peruca
şi l-au rugat să arboreze un aer mai sever când tuşeşte…
mie mi-au fardat ochii cu mult chinoroz plus o oca de belladonă:
arătam ca şi cum o barză s-ar fi hotărât să ne care în scutece
pe amândoi plus destinele noastre cărturăreşti
speram noi…

nu exista calendar şi puteam afirma că era orice zi voiam
chiar şi joi că tot nu venise după miercurea aceea aşa convenisem…
n-avea niciun rost să ne certăm
mai bine împuşcam ceasurile lipsă de pe cadranul
unui mare ornic: câteva archebuze cu sfori şi trape ne-au fost de ajutor
chiar dacă zgomotul a smuls căruţe de puf din aripile serafimilor supăraţi
că am fi putut afla astfel date concrete despre sexul lor incert…

inorogul se trezise ne întreba despre visele sale
dacă erau acestea importante sau nu noi de unde să ştim
poate ar fi trebuit să-i cerem să ni le povestească însă deja
trăiam  o absolută reverie ar fi fost prea mult
aşa că l-am rugat să mârâie ca şi cum ar fi fost foarte afectat
de nepăsarea noastră şi lui îi reuşi acest lucru întocmai:
avea farmec ochi trişti talent actoricesc şi cornul său
avea irizări fosforescente conforme…

II.

apoi alaltăieri adică mâine sau poimâine cînd ne întorceam ei ne vor aştepta:
vine unul bernard trimis de o instanţă celestă cu nu ştiu ce chestionar
la care întrebările au capcane cu brighidele savante
„da da”
am zis noi bucuroşi
„răspundem”
apoi am hohotit cu mare satisfacţie:
răspunsurile noastre se vor ivi cuminţi în aerul de smarald
la fel cum fantomele croşetează fabuloase istorii  pe holurile castelului
unde anume herb primeşte atribute reumatice…
am acceptat să ni se pună în privirile mioape puternice lămpi
încât preapline de nerăbdare minţile noastre se plimbau
încoace şi încolo ocolindu-ne
trupurile ţintuite cu trei leghe de lanţ în igrasia unor frumoase arcade…
bernard intră călare:
încăperea păru brusc mai armonioasă
pe ziduri începură să crească pagini din ilizibile incunabule
şi nouă ni se limpeziră gîndurile pe care se nimerea să le-aveam chiar atunci.

o hidră cu şerpii ei şi o caracatiţă cu braţele de asemeni
pozau în doi grefieri cu călimările şi penele lor aveau adică
să nu le scape niciun răspuns eram copleşiţi de cîtă importanţă
ni se dădea încât până şi harpa zeului scoase acorduri câteva.
cineva aduse apă de trandafiri şi ne clătirăm glasurile cam emotive
făcurăm vocalize cum se cuvenea la un aşa prilej
şi inchizitorul ne spuse plin de blândeţe:

„pivot este numele meu”

 

 

Viorel Florin Costea, câștigător al Concursului de debut literar „”, secțiunea Poezie, ediția I, 2010.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2882