Câmpie și oase de Simona Liutiev

Am citit-o pe pentru prima dată în 2014, din postura de membru al juriului Incubatorului de Condeie. Țin minte perfect proza scurtă pentru care am pledat atunci, o poveste despre un țăran care merge la târg și cumpără un televizor de la un rus, cu unicul scop de a-și impresiona nevasta. Am intuit de atunci că textul trimis către jurizare a fost decupat cumva dintr-un text mai amplu, sau că autoarea se pregătea să îl dezvolte, însă bănuielile mele nu au ajuns la nivelul surprizei pe care am avut-o cu romanul Câmpie și oase, apărut la Editura în 2017.

L-am regăsit cu bucurie pe țăranul din fragmentul premiat la IDC 2014 în postura bunicului încornorat al personajului principal din Câmpie și oase. Rămăsesem cu o curiozitate nesatisfăcută din fragmentul citit în 2014. Cum ajunsese omul acesta simplu, din câmpia arsă a Teleormanului, care nici măcar nu numea televizorul „televizor”, ci „drăcie rusească” sau „cutie neagră”, să recurgă la acest gest excentric? De ce credea el că tocmai această cutie neagră îi va aduce nevasta înapoi, atât la propriu, cât și la figurat? Cum ajunsese Florica, cea mai frumoasă și curtată fată din sat, nevasta lui Sande?

Ei bine, am aflat totul despre viețile lui Sande și a Florichii, dar nu oricum, ci cu drămuiala hotărâtă de , atât cât să creeze suspans și interes într-un care se petrece într-un ținut sterp, unde pare că nimic nu se întâmplă vreodată. Este incontestabil talentul de povestitor al autoarei, care ține cititorul cu sufletul la gură într-un spațiu în care, dacă ai trece cu mașina în drum spre Drăgășani, să zicem, ai putea crede că viața curge molcom și monoton.

Romanul debutează cu înmormântarea Floricăi, prilej perfect pentru autoare să ne prezinte tipologiile umane, bârfele, obiceiurile, alianțele, animozitățile și bazele intrigilor ce se vor desfășura. Luci, nepoata doctoriță venită din Franța ca să își înmormânteze bunica, este în centrul poveștii, câteodată participând activ la ea, câteodată urmărind desfășurarea ei ca și cititorul, din postura de spectator. Ies la iveală istorii și drame vechi de familie, se crează povești noi și chiar moștenitori cât se poate de reali, acolo unde părea că linia ereditară este ca și încheiată. Luci este o femeie puternică, înconjurată de fantome din trecut, de răuvoitori, de profitori, de escroci, dar mai ales de oameni care nu o înțeleg. Totul se clarifică pentru ea atunci când renunță și la ultima fărâmă de dorință de a fi înțeleasă sau de a se conforma la vreo normă și își ia singură deciziile, fără a ține cont de părerea nimănui. Ea însăși rezultatul unei familii departe de perfecțiune, are tăria de a transforma o potențială tragedie într-un triumf personal.

Câmpie și oase are de toate: personaje surprinzătoare, intrigi, drame de familie, răsturnări de situație, bătăi, crime și violuri, șantaj, răpiri și sechestrări de persoane dar și foarte mult umor (mai degrabă sub forma românească de „haz de necaz”). Cu toate acestea, nu este nici polițist, nici scenariu de telenovelă. Este un profund uman, profund românesc, autentic, atemporal și perfect plauzibil; vorbește pe limba noastră ca națiune, folosește clișee și tipare în care ne regăsim cu toții și are marele merit de a da voce unei categorii din populația rurală pe care orășenii emancipați din secolul nostru o ignoră, mai ales în literatură. Iată că Ion al Glanetașului n-a murit odată cu includerea lui în manualul de limba română și disecarea lui la BAC de către generații întregi de liceeni. El trăiește în continuare și abia așteaptă să fie redescoperit de autori proaspeți ca Simona Liutiev.

Simona Liutiev este și autoarea unei cărți pentru copii – Hoinari prin Univers – apărută în 2018 tot la Editura .

Dacă nu v-au convins cele de mai sus, vă mai semnalez că Simona Liutiev a fost premiată de trei ori pentru proza din această carte, astfel: în 2014 pentru un fragment din Câmpie și oase, la concursul de literar (IDC 2014), apoi în 2016 la Concursul Revista de Povestiri, cu alt fragment, iar în 2017, romanul în întregimea sa a luat Premiul Național pentru Proză „Vasile Voiculescu”. Puteți comanda cartea de la librării online (deși nu prea mai este în stoc), sau o puteți citi online aici.

Sursa foto aici

Lasă un semn

comentarii

Autor articol: Andreea Tănase

Andreea Tănase
Vice-președinte și Director de Programe sociale al Asociației pentru Educație și Cultură AdLittera, Andreea a fost premiată la ediția a IV-a (2013) a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie” (IDC, Proză scurtă) și a câștigat Premiul Revistei SemneBune în acelaşi an. Călătoreşte excesiv, citește cu pasiune, scrie proză scurtă când are timp și își divinizează cele două pisici Sphynx.