Tropul lui Mihai-Ionuţ Ologu

jade şi încă ceva

şi ce bine îi stă învelită în cearşafuri
şi eu pândind de sub parchet
ce bine că nu mă ştie nimeni
.
doar ea mă simte şi roşeşte
cu o mână zboară până mai sus de tavan
şi cu celaltă îşi ţine rochiţa
.
şi crede că nu o mai văd
şi îşi dă zâmbetul jos
ce bine că nu o ştie nimeni
.
aşa se joacă ea de-a magia
îşi afundă faţa inocentă în joben
şi câte figuri perverse se întâmplă acolo
.
şi dacă se plictiseşte se face pastă
şi curge înapoi
se aşază ca o pată consistentă pe cearşaful imaculat
.
sigur că te aştept
cu braţele ridicate
şi picioarele înfipte în subsol
şi nu mai eşti decât o pană pe marginea patului
şi nici gând să ne oprim
acum
.
înveliţi în cearşafuri albe părem
mai mult decât o muşcătură pe umărul drept
şi dezveliţi de cearşafuri albe
.
şi te absorbi în mine ca
şi când m-ai ruga
să respir
.
inspir
te ascunzi într-o ţeavă de eşapament
şi expir din tine ca o trompetă
.
şi eu pândind de sub parchet
( şi ce bine că nu mă ştie nimeni)
nu mai pot doar să mă uit
.
la noi ca la un film porno
pe care nu-l pot vedea până la sfârşit
şi ce bine

 

Mihai-Ionut Ologu, câștigător al Concursului de debut literar „”, secțiunea Poezie, ediția I, 2010.

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2904