Tropul lui Carmen Manuela Măcelaru

Haute Couture / colecţia toamnă-iarnă 2010

 

 

noaptea-mi îmbrăca trupul mai bine ca niciodată
nu am probat-o
mi-a venit bine din prima
se mula pe corp ca un bărbat obosit
după miezul nopţii nu mai aveam nevoie de rochie
întunericul îmi acoperea pielea jersey café au lait
încât mă dizolvam în el ca un cub de zahăr

ce se poartă prin barurile din Bucureşti:
bărbatul obraznic
plin de el
după care mori în câteva secunde
începi să te foieşti
să te duci la baie
să-ţi aranjezi părul
să foloseşti rujul
să-ţi ridici inima căzută-n gambe
apoi să te întorci indiferentă la masă

bărbatul rece
apatic
cu aripile grizonate
trecut prin multe escapade
cel care a fost la cer de câteva ori
a dat mâna cu Dumnezeu şi are ce povesti
trebuie să te împotmoleşti în el
ca şi cum nu ar avea un acoperiş deasupra cuvintelor

bărbatul trist
care stă singur pe scaunul înalt de la bar
cu acea indiferenţă pentru care ţi-ai arunca sufletul de la etaj
ca pe-o bluză Dominique Sirop
să stai lângă el goală
nici să nu ştie
este cel care îşi îmbracă moartea ca pe o haină haute couture
simplu
monoton
cu gesturi fireşti

bărbatul îndrăgostit
are mereu o cămaşă albastră cu mânecile suflecate
în loc de ceas are o inimă fumurie
se uită din când în când la ea
o întoarce pe toate părţile
ca şi când
sunt unic
priviţi
am o inimă fumurie în loc de ceas
dacă vă uitaţi la încheietura mâinii veţi observa că viaţa se numără în iubiri

bărbatul sauvage
neras
plictisit de femei uşoare
cel pentru care vânătoarea este o artă rupestră
brodé de cristal
în el vezi turme de bizoni şi asculţi cântecele indienilor sioux
îi ucizi copii
soţia
îţi scoţi inima şi i-o întinzi pe o farfurie albă

bărbatul indisponibil
are în jur un fel de centură Van Allen
aselenizarea în el se face întotdeuna pe rute ocolitoare
îi este indiferent în ce oraş locuieşte
dacă are sau nu cicatrice subterane
erodează tot
picioare
trecut
aurorele de sub tâmple
este singurul care întreabă: câţi copii mai ai în afară de tine

bărbatul ocult
cu un simbol al durerii pe frunte
ridat
transparent
ar sta şi cu mine la ţară
sunt convinsă că se va adapta la iarbă
insecte
dat de mâncare la păsări
pădurea este la 5 minute
râul va trece prin noi
am doi cireşi
o mamă foarte bună cu o pisică albă
lui îi spun tot
iarna e cald
am brad
viţă de vie
prin el se poate vedea mereu un pumnal înfipt între vârste

dar cel mai mult se poartă bărbatul poet
înalt şi subţire
ca un miez de vară pustie
cald şi încăpător
nu se uita la niciun semafor
călca în toate gropile
pe Magheru era încă zi
îl stropeau maşinile
ducea cu el o sacoşă de plastic
în care avea o insulă tăcută
şi o mie de foi translucide
câţiva pereţi cu igrasie
din când în când
se oprea să-i cureţe
de rândul de piele în plus
când l-am întâlnit prima oară
fuma aprig şi transpira
un fel de lichid incoerent
mi-a spus din senin
„să nu te aştepţi la ceva extraordinar”
în ochi avea greieri
sub pleoape furnici
câteva stoluri de lilieci
orbitau în jurul inimii
asta se vedea de la o poştă
mă aştepta avid
cu moartea învelită într-un ziar

probabil de anul trecut
am băut cafeaua
l-am luat de mână
nu ştia unde-l duc
dar simţeam că în orice clipă
va expulza ceva extraordinar
ca pe un făt născut prematur
„eşti exact cum mă aşteptam să fii”
ai rochie neagră
trupul subţire
ca un miez de vară pustie
cald şi încăpător.

 

 

 

Carmen Manuela Măcelaru, câștigătoare a Concursului de debut literar „”, secțiunea Poezie, ediția I, 2010.

 

Lasă un semn

comentarii

Despre autor

Content Manager

Primul semnalizator cultural de pe această platformă. Îndrumă și recomandă din 2010.

Număr articole publicate : 2814