Neînţeleasa ploaie
Prin picuri de ploaie amurgul
scutură petalele florilor de prun, pe ramuri
copacul suspinului îşi poartă uşor mâţişorii
Neînţeleasa ploaie prin argintul nopţii
despică umbrele iubirii-culori
vârtej de imagini silabe spaţii cuvinte
Frânturi de umbre se preling prin zborul
sufletelor regăsite printr-un sărut
lacrima lui o aude în sufletul ei
Frunze de pelin împrăştie aroma tristeţii
cândva s-au plimbat pe marginea vieţii
azi rătăcesc prin ceaţa pădurii
Margini pierdute prin vis
pe pod o fată prin lacrimi priveşte
apa şi timpul domol curgător
În liniştea apei prin pleoapa închisă depărtările scad
acum el pluteşte în barca cea neagră
vremea furtunii s-a sfârşit
Pe băncile goale, pe alei, străzi, vânt şi frunze,
tăind curcubee, prin raze de soare si stele
Ea ştie, mereu El e în inima ei…
–
Irina Lucia Mihalca, câștigătoare a Concursului de debut literar „Incubatorul de condeie”, secțiunea Poezie, ediția I, 2010.