M-a prins spiritul culinar al Crăciunului, de săptămâna trecută. Am frunzărit blogurile culinare, în căutarea celor mai savuroase reţete, m-am întors la Reţetele lui Colea (plină de pete şi de urme ale experimentelor gastronomice trecute) şi, într-un final, tot pe mama am sunat-o să o întreb dacă maioneza trebuie neapărat frecată cu lingura de lemn, în sensul acelor de ceasornic, sau pot să grăbesc procesul, folosind robotul de bucătărie.
Nu am uitat nici de cadouri, ocazie cu care am descoperit cu plăcere că librăria Bastilia este o versiune la fel de centrală 
şi de arătoasă ca şi librăria Cărtureşti, dar cu preţuri mult mai umane. Am intrat cu gândul de a cheltui x lei, am lăsat la casă xn lei, pentru că, deh, e Crăciunul. Web-ul bâzâie şi el de oferte, promoţii, spam după spam, rugându-mă insistent să cumpăr lucruri inutile, de care nu am nevoie tot anul, dar pe care poate aş vrea să le cumpăr de Crăciun.
Crăciunul lui 2012, care tocmai a lăsat în urmă un ameninţător sfârşit de an pus pe farse, se anunţă a fi la fel de colorat, globalizat şi consumist, cum au fost Crăciunurile ultimilor 10 ani. Avem di tăti. Avem tobă şi cârnaţi, brad artificial sau adevărat (pe care îl aruncăm peste vreo săptămână, uscat şi trist), dulciuri cât pentru două apocalipse şi tag-uri insipide pe Facebook, din partea unor oameni pe care nu i-am mai văzut de mai bine de un an.
Obiceiurile moştenite din generaţie în generaţie se amestecă paşnic cu noile practici. Nu ne rămâne decât să alegem în mod democratic ce vrem să păstrăm din melanjul de obiceiuri creştine sau păgâne, practici consumiste, învăţate cu uşurinţă într-o societate aflată într-o eternă tranziţie şi opţiuni de petrecere: online sau offline, în stil tradiţional sau exotic, religios, pornind de la principiile creştin-ortodoxe ignorate în majoritatea timpului, sau laic (politically correct), de dragul odihnei şi al oamenilor de lângă.
Orice alegeţi, dragii mei, pupaţi-vă prietenii şi membrii familiei pe obraji, faceţi cadouri de dragul sentimentului plăcut pe care îl ai atunci când dăruieşti şi încercaţi să faceţi gesturi caritabile tot anul, pentru că oamenii care au nevoie de ajutor au nevoie tot timpul, nu doar de Crăciun. A, mai am o sugestie. Încercaţi anul ăsta să petreceţi sărbătorile offline, cât mai mult posibil. Înlocuiţi mesajul de pe Facebook şi sms-ul în masă cu un telefon. DUPĂ CE CITIŢI ARTICOLUL DE AZI, închideţi calculatorul şi ieşiţi afară sau citiţi o carte. S-ar putea să descoperiţi cu surprindere că spiritul sărbătorilor e mai intens offline.
Mă duc să fac turtă dulce. Offline.
Sărbători fericite!
A.