S-a luat decizia. TVR Cultural s-a închis. Ultima zi de emisie a fost ieri, 15 septembrie. Am asistat în ultimele săptămâni la discuţii aprinse, s-a deplâns starea culturii româneşti şi faptul că, odată cu TVR Cultural, a pierit o parte din patrimoniul cultural românesc. Petiţii online, oameni de pe lista mea de prieteni, care mi-au trimis acelaşi link de multe ori, cu speranţa că voi semna împotriva închiderii. Mă cuprinsese şi pe mine, la un moment dat, emoţia momentului, dar, privind lucrurile la rece, mă întreb dacă situaţia cere atât de multă dramă.
TVR Cultural este un canal prin care cultura este pusă la dispoziţia publicului. Este un mijloc de comunicare, de transmitere eficientă a informaţiei, care se pare că nu şi-a atins scopul. Nu contest sub nicio formă valoarea celor implicaţi de-a lungul anilor, în activitatea acestui canal de televiziune, dar trebuie să mă întreb dacă este posibil ca, în timp, TVR Cultural să fi devenit un fel de Eminescu al mass media: Mihai Eminescu este poetul preferat al tuturor românilor, dar nimeni nu îl citeşte în afara şcolii. TVR Cultural este un simbol al culturii naţionale, toată lumea se bucură că există, dar audienţa este practic inexistentă.
Departe de mine gândul de a arăta cu degetul şi de a căuta ţapi ispăşitori. Aş vrea, în schimb, să aruncăm o privire asupra 
câtorva aspecte interesante. Canalul franco-german Arte (mai bine zis, reţeaua de cultură Arte), cu vreo 10 ani mai bătrân decât TVR Cultural, are un site foarte bine pus la punct, cu informaţii, clipuri, transmisiuni în direct, lista completă a producţiilor TV ş.a.m.d. Am căutat pagina web a TVR Cultural. Nu există. Există ştiri despre TVR Cultural pe pagina web a TVR, plus această pagină care, zic eu, nu prea acoperă complexitatea unui canal de amploarea acestuia, nu? A, să nu uit. TVR Cultural are pagină pe Facebook, din mai 2012. Pagina TVR Cultural are 6.466 de LIKES, la o audienţă de 5.000 de telespectatori. Undeva există o problemă de interacţiune, zic eu.
În 2006, directorul TVR Cultural Daniela Zeca-Buzura îşi propunea să transforme TVR Cultural într-un post „mai prietenos şi mai accesibil”, cu scopul de a acoperi o plajă mai largă de public. Lucrurile nu s-au modificat semnificativ în materie de audienţă. Nu pot pune la îndoială inteligenţa sau curiozitatea publicului, în condiţiile în care un canal din suita Discovery înregistrează de aproximativ 4 ori mai mulţi telespectatori. Publicul nu e prost cu siguranţă, ci doar niţel inert şi ceva mai sensibil la dramă (vezi reacţia generală în momentul în care TVR Cultural a ieşit din rutină, îndreptându-se vertiginos spre final).
Pe 14 septembrie, producţia românească „Despre oameni şi melci”, în regia lui Tudor Giurgiu, a avut premiera naţională în 22 de oraşe, adică în vreo 40 de săli de cinema. Eu am fost într-una dintre ele, la CinemaPro, care era plină ochi la 1 dimineaţa. Campania de promovare a filmului a fost exemplară, dovadă site-ul excelent şi prezenţa masivă în sălile de cinema. Am fost la spectacole de operă şi de teatru care s-au jucat cu casa închisă şi v-am povestit aici, despre lumea multă şi vie adunată în jurul domnului Neagu Djuvara. Cultura nu a murit, dar trebuie să vorbească mai tare, într-o mass media un pic cam prea zgomotoasă. TVR Cultural, din păcate, a luat o pauză lungă, dar asta nu înseamnă că oameni valoroşi şi producţii TV pe măsură vor dispărea. Propunerea mea e să luăm o pauză emoţională şi să vedem cum îşi reorganizează TVR grila, pentru a face loc emisiunilor geniale de pe TVR Cultural. A, şi am putea să înlocuim LIKE-ul de pe Facebook cu vizionarea propriu-zisă.
A.